SCHIMONAHIA PENELOPE IANOLIDE | Critica în exces nu e bună

„Mă rog pentru voi”

Și acum, iată, că este la noi, o mănăstire de maici, unde și dumneavoastră ați îmbrăcat schima monahală. Acum sunteți amândoi la mănăstire.

Da, eu mi-am dorit mai demult să întru aici la voi în mănăstire, dar a trebuit să am grijă permanent de fiica mea bolnavă, Mihaela, care este imobilizată. Când am simțit că este ea pregătită, împreună cu Ruxandra, am aranjat plecarea la mănăstire.

Mi-am dorit să îl deshumăm pe Ionel, să-l aducă la Mănăstirea Paltin Petru-Vodă ca să fie aici, lângă mine definitiv, măcar după moarte, că în viață a stat foarte puțin lângă mine. Dumnezeu m-a ajutat că am ajuns aici. Și le mulțumesc foarte mult maicilor care m-au primit și m-au înconjurat cu atâta dragoste și au avut grijă de mine, un trup jigărit. Dar bine că nu mi s-a jigărit sufletul. Mă rog pentru voi și pentru toți oamenii care mă vizitează.

Păi am văzut că vă rugați zilnic câteva ore bune cu Rugăciunea lui Iisus. Și v-am auzit că vă rugați și pentru țara noastră și pentru întreaga omenire. Ionel v-a învățat să spuneți rugăciunea?

Da, și pe mine și pe Mihaela, el ne-a învățat să spunem tot timpul această rugăciune: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătoasa. El însuși avea camera lui separată de rugăciune, unde își scria și memoriile și se ruga acolo mult. Ne învăța cum să fim buni, să nu răspundem răului cu rău, ci să ne rugăm pentru cei ce ne fac necazuri și tulburări.

„Să fim mai îngăduitori”

Când ne supără cineva, cum trebuie să ne comportăm?

Cu răbdare și cu înțelegere și să nu răspundem în același fel, ci mai blajin. Eu așa cred, că e bine. Trebuie să fim mai îngăduitori, mai calmi, să trăim în armonie și colaborare. Critica în exces nu este bună.

Am încercat să nu mă tulbur și să fac pace în jurul meu și așa am ajuns la 100 de ani. Prin liniște sufletească, prin ajutorarea celorlalți la nevoie, fără certuri și scandal, fără prea multe observații. Toate să le facem mai cu zâmbetul pe buze, chiar dacă ne este greu.

Și o observație, când o faci, dacă o spui cald și cu zâmbetul pe buze, atunci ți se iartă și nu mai este supărare. Nu mi-a plăcut să fiu niciodată supărată chiar dacă cineva m-a supărat, trec repede peste și zic: „Doamne, ferește-ne de mai rău!”. Mai ales Rugăciunea „Doamne Iisuse” are puterea să ne ajute să depășim greutățile vieții și să mergem mai departe cu nădejde în Dumnezeu.

Ce nu a reușit Ioan să facă, am reușit eu, să intru în mănăstire

Vă simțiți împlinită că sunteți călugăriță acum?

Ei, bineînțeles! Dar mă și sfiesc să nu greșesc cu ceva, sau să spun ceva greșit, că mai greșim… E o cinste foarte mare pentru mine, la care nu speram. Ce nu a reușit Ioan să facă, am reușit eu, să intru în mănăstire. Și cred că se bucură și el, acolo de sus.

Aici sunt slujbe zilnic, ne împărtășim des, maicile care ne îngrijesc sunt foarte bune și ne tratează ca pe niște prințese. Nu meritam eu atâta cinste, dar le sunt foarte recunoscătoare că fac rugăciunile aici cu noi și ne ajută să ne îngrijim și sufletul, mai ales.

Nădăjduiți să vă mântuiți?

Sper! Vorba poetului[1]: „Nu de moarte mă cutremur, ci de veșnicia ei”. Dar nădăjduiesc că Ioan o să mă ajute să fiu împreună cu el în veșnicie, ca să Îl slăvim împreună pe Dumnezeu, Căruia i-am închinat viața. Mai cu bune, mai cu rele, dar dacă noi oamenii putem fi buni, oare cât de bun trebuie să fie Dumnezeu?

Să mă iertați dacă nu îmi mai aduc aminte toate datele, am spus și eu câteva frânturi din viața noastră, a familiei IANOLODE, sau EDILONAI, cum mai ziceam noi.

Edilonai?

Da, EDILONAI este IANOLIDE, citit invers. Era un cod secret al nostru. Dumnezeu să ne ajute, cu Maica Domnului și cu toți sfinții!

Ajută, Doamne, omenirea să rămână pe căile drepte și curate, fără ură, dușmănie, prin vorbă bună! Doamne, ajută și ne ocrotește!

În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Doamne, miluiește! Doamne, miluiește! Doamne, miluiește! Amin!

(Interviul integral îl puteți citi în Revista Atitudini Nr. 98, precum și alte mărturii din viața celor doi soți, Ianolide)

[1] Alexandru Vlahuță