DIALOG ÎNTRE P. PROCLU ȘI PR. SIMEON ZAHARIA

Gândurile și diavolul

Monahul Proclu: Dumnealor m-au adus aici ca să văd unde stați.

Pr. Simeon: Schitul Poiana lui Ioan. N-ai fost niciodată…

M.P.: Nu. Pe când umblam prin pădure am trecut pe aici, dar nu era mănăstire.

P.S.: Și eu știu că nu era nimic, aici. Erau niște brazi mari, atât. S-a schimbat lumea mult,  de atunci.

M.P.: Vreau să spun despre felul în care eram înainte. Eram mai aprins pentru nevoință. Părintele Cleopa m-a ajutat să pot sta la liniște. Și am observat că dorul de Dumnezeu îi încape mai mult pe aceia care zic rugăciunile în gând. Și trebuie să-i iertăm pe toți.

A venit cineva la mine și mi-a spus din ispitele lui. Și i-am zis: „Nu sta de vorbă cu gândurile! Gândurile sunt diavolul”.

P.S.: Sub înrâurire diavolească.

Vedenia

M.P.: Și noi suntem datori să iertăm. Măicuța Domnului le-a dat în gând unor persoane să mă aducă aici și mă bucur că te-am văzut.

P.S.: Dumnezeu să facă milă cu noi!

M.P.: Sunt un păcătos…

P.S.: Ești mai bun decât mine.

M.P.: Crede-mă, am ajuns în așa fel, că m-aș ascunde de mine, dar nu se poate.

P.S.: Bine că te-a ajutat Dumnezeu ca să vii aici să mă vezi oleacă.

M.P.: Când a murit Părintele Cleopa, am avut o vedenie să vin la mănăstirea Slatina. Și când a murit el, au sărit mai mulți porci sălbatici asupra mea. Și am început a mă ruga la Măicuța Domnului. Și în timpul acela a apărut o pasăre mare. Și atât m-a mângâiat că am avut vreo cinci, șase zile o bucurie mare. Și am crezut că mor atunci. Atâta putere am căpătat, că am simțit o putere sfântă. Vai de mine!…

Acum, eu atâta zic: „Mare ești, Doamne și minunate sunt lucrurile Tale! Toate întru înțelepciune le-ai făcut”. Și toți care caută și-L iubesc pe Dumnezeu, pot căpăta această putere în sufletul lor.

Și dorul de Dumnezeu îl pot căpăta, numai prin rugăciune și când nu ai nimic cu nimeni. Eu atâta vă spun că nu sunt vrednic și că trăiesc din mila lui Dumnezeu. Când voi muri, măcar atâta să ziceți: „Doamne, ai milă de Proclu, păcătosul. Ajută-l și nu-l lăsa!”.

„Raiul e un bine veșnic”

P.S.: Noi avem aici Sf. Liturghie și pe părintele care slujește zilnic.

M.P.: Bogdaproste, bogdaproste.

P.S.: Să ne vedem în rai!

M.P.: Totul e cum mă aflu în ceasul cel de pe urmă.

P.S.: Ne rugăm unii pentru alții.

Dorul de Dumnezeu

M.P.: Da, așa e. Și dacă mă forțează cineva să-i spun despre credință, îi zic: „Adevărul este în Biserica Ortodoxă”. Și dorul de Dumnezeu nu îmi dă voie să mai primesc alt dor.

P.S.: El e cel care e fără de început și fără de sfârșit.

M.P.: Dar să știți că are mare însemnătate, cine adoarme în dorul de Dumnezeu. Cine are dorul de Dumnezeu, acela nu se teme de moarte.

P.S.: Nu se mai teme că se duce la Cel pe care Îl dorește.

M.P.: Sfânt este cuvântul acesta, dar atâta vă spun: eu îi fericesc pe toți care vin și îmi spun că s-au mărturisit. Dacă ei vin și-mi spun că nu s-au mărturisit, sunt plin de scârbă. Și eu îi trimit la preotul bisericii, că poate el îi poate ajuta.

P.S.: Nu este mântuire fără Spovedanie și Sf. Împărtășanie.

M.P.: Dumnezeu să vă binecuvânteze și să vă ducă în rai cu tot cu mine (râde).

P.S.: Raiul e un bine veșnic. Orice bine de aici de pe pământ, e trecător.

Rugăciunea de mamă

M.P.: Da, și cea mai mare putere, o primim prin rugăciune. Dacă adormi zicând Doamne Iisuse, Fiul lui Dumnezeu miluiește-mă pe mine, păcătosul, capeți dorul de Dumnezeu. Dorul de Dumnezeu e lucru mare.

Să nu ai nimic cu nimeni și să te rogi pentru toți! Să ai purtare de mamă față de toți, și mai puțin ca tată. Când vezi pe cineva că e departe de Dumnezeu, trebuie să fii ca tată. Dacă nu, să fii ca mamă. Ca mamă, trebuie să te rogi pentru toți și să-i porți către rai.

P.S.: Să nu mă uiți în rugăciune că și eu nu te uit!

M.P.: Nu te uit. Veacul acesta e tare necredincios.

Starea lumii azi

P.S.: Da, lumea e foarte îndepărtată de Dumnezeu. Așa sunt de puțini cei care se mai gândesc la mântuire!… Vin la noi să ne roage să-i pomenim ca să meargă în străinătate ca să câștige bine, să intre copiii la Facultate. Dar pentru mântuire, când și când vine câte unul.

Unii, când le mai spun de mântuire, stau și se uită la mine uimiți: „Ce-o mai fi și aceea, mântuire?”. Și sunt creștini de ai noștri, botezați… Așa sunt de înstrăinați de ceea ce este mai important!… Că ce spune Mântuitorul? „Ce va folosi omul de va dobândi toată lumea, dar își va pierde sufletul său? Ce va da în schimb pentru sufletul lui?”.

M.P.: Bogdaproste de toate! 

P.S.: Bine că ne-am mai văzut! Cine știe dacă ne mai vedem de acuma. Suntem bătrâni. 88 de ani ai?

M.P.: Da.

 P.S.: Ia uite! Suntem de-o vârstă. Eu sunt născut în 16 martie 1928.

M.P.: Eu sunt născut în 13 noiembrie 1928. Eu trăiesc din mila lui Dumnezeu.

 P.S.: Dumnezeu ne așteaptă ca să ajungem la măsura să urcăm la cer. Spune Mântuitorul: „De nu veți ierta fraților voștri din inimă – nu oricum – nici Tatăl vostru din ceruri nu vă va ierta vouă”.

(Convorbirea integrală o puteți citi în Revista Atitudini Nr. 98)