PR. MIRON MIHĂILESCU | GÂNDURILE BUNE FAȚĂ DE CELĂLALT FAC MINUNI

Relația cu cel de lângă tine

Când ești în fața unui om, când ești într-o relație cu omul față de care, cu Mântuitorul împreună, ai datoria de a-ți exprima, de a mărturisi dragostea ta pe care o ai din inimă, față de Mântuitorul, e cazul să o exprimi în ce poți să faci pentru El.

Când ești în relație cu omul de lângă tine, îi pui la dispoziție cele mai scumpe simțăminte de la Dumnezeu, sugerate ție, să i le exprimi lui. Dumnezeu îți descoperă că poți să ai cele mai bune păreri față de persoana care este lângă tine. Chiar dacă nu i le poți exprima în chip vădit, dar în gând, poți gândi dumnezeiește.

Aprecierile față de celălalt

E necesar să știi că în fața unui om, avem posibilitatea de a gândi dumnezeiește. Poți gândi că omul este o valoare în fața lui Dumnezeu. În momentul acela în care tu încerci să te afli cu Dumnezeu în fața unui om, dacă ai voința aceasta să faci cu Dumnezeu față la această întâlnire, știu că Dumnezeu îți dă cel mai minunat gând pe care îl poți exprima.

Îți vin în gând aprecieri dumnezeiești despre persoana pe care o ai în fața ta. Și e destul că le-ai putut avea, că ai putut gândi dumnezeiește despre omul din fața ta. El nu știe ce gândești tu despre el, dar știi tu. Și aceasta rămâne ca o odihnă că poți să umbli printre oameni cu mult mai multă bucurie decât dacă nu ai avea această preocupare.

„Se poate gândi atât de frumos despre oameni!”

Faptul că mi-a venit gândul să mărturisesc că omul este o făptură minunată înaintea lui Dumnezeu, aceasta îmi ajunge și îmi rămâne ca o forță de viață, de bucurie, când pornesc mai departe printre oameni.

Cine ne-a dat mintea ca să gândim dumnezeiește despre oameni, adică Dumnezeu, ne-o folosește și ne pune în ea, adevărul Lui. Se poate gândi atât de frumos despre oameni!… Ia aminte că-l poți trata pe omul de lângă tine și care este bucuria mea, așa cum o fac eu.

Să avem grijă ce facem cu gândurile! Dumnezeu ne pune la dispoziție minuni de idei, de la El.

Ne pune în gând să-i transmitem omului din fața noastră, prin inima noastră, vestea că El îl iubește. Mă asociez și eu, cu inima mea, și astfel Îi dau dreptate lui Dumnezeu.

Activarea duhului rugăciunii

Așa ar fi cazul să se deruleze atenția noastră printre oameni, toată ziua, pe marginea necesității de a învăța să devină activ duhul rugăciunii inimii.

Dacă avem pe tot parcursul zilei, inima atentă la Cel care a zis că „Eu locuiesc în el”, inima dă scântei de lumină îmbucurătoare toată ziua, despre oameni, despre lucruri, despre dragostea lui Dumnezeu. Dacă inima e învățată să se adreseze tainei Mântuitorului care lucrează încontinuu în ea, cum a zis El: „Privegheați, fiți atenți la Mine!”, inima devine scânteietoare de simțăminte bune, de bucurii dumnezeiești pentru oameni.

Cu rugăciunea inimii, se poate ajunge la vederea lui Dumnezeu. Așa a ajuns Sf. Ap. Pavel să mărturisească că nu mai trăiește el, ci Hristos trăiește în el și că i s-a întâmplat să fie în al treilea cer, odată, și să vadă ce nu se poate spune în graiuri omenești.

Școala atenției la tine însuți

Dacă nu ai învățat să fii atent la ce trebuie, dacă nu ai această școală a atenției, atunci te pierzi. Când vezi ceva cu ochii, te tulburi și, în cazul acesta, chiar și învățat fiind să fii atent doar la ce trebuie, tot e bine să te pui în gardă. Mai bine te ferești de ceea ce nu ești în stare să duci și renunți din capul locului.

Aceasta depinde de sinceritatea cu care tu vrei să te lași condus numai de Hristos. Depinde mult de om și de puterea de întoarcere la firescul vieții pe care o câștigi, făcând școală cu tine.

E important să știi când să procedezi punerea la punct pe care ți-o faci ție însuți. De abia aștept să am ocazia să fac educație inimii mele și să câștig experiența de a-mi părea rău de toți cei pe care lumea îi respinge.

(Omilia integrală o puteți citi în Revista Atitudini Nr. 97)