PR. ARSENIE PAPACIOC | CE ESTE TĂIEREA VOII?

Nepăsarea noastră Îl doare pe Dumnezeu

Viața veșnică e o realitate, nu e o sperietoare: iadul, viața, ziua morții, că știi sigur că intri într-un necunoscut nu pe o mie de ani, ci pe veci. Se spune într-un loc că dacă știi că există veșnicie și nu iei nicio măsură, meriți să fii într-o casă de nebuni. Să nu iei tu nicio măsură, când așa de ușor te poți salva?

Am fost întrebat cum să ne rugăm? „Doamne, Doamne, Doamne”, dacă zici, e bun, pentru că Dumnezeu nu e supărat pe noi atât de mult, afară de faptul că suntem nepăsători. „La Mine nu vă gândiți? Eu v-am făcut, Eu vă fericesc, Eu vă judec și voi nu vă gândiți la Mine deloc?”. Această nepăsare Îl doare pe Dumnezeu ca orice mamă al cărei copil nu plânge deloc ca să-i dea țâță. Eh, nepăsarea asta e foarte dureroasă.

Unde e iubirea autentică? Deci, întrebarea este: „De ce n-ai iubit?”. Răspunsul e limpede: „Pentru că am urât, am dușmănit”. Și asta rămâne în traista veșniciei tale, în trăistioara aceea mică și nici aceea nu e plină. Din aceea te hrănești o veșnicie întreagă, cu un simplu: „Doamne, Doamne, Doamne…”. Să spuneți unde greșesc și mă corectez. Cine poate să plângă: „N-am știut, Doamne”?

Dragă, niciodată n-ai mâncat mâine pentru azi. Azi ai mâncat pentru azi, mâine mănânci pentru mâine. „Astăzi” zice Mântuitorul, „să nu se învârtoșeze inimile voastre”. Și cuvântul e divin, nu e omenesc. În tot cazul trebuie să faci loc în viața asta lui „astăzi”. „Mâine” nu e al nostru. Dumnezeu dispune. Orice clipă o trăim că vrea Dumnezeu. Tot El spune: „Nu se mișcă fir de păr fără voia Mea”. Vasăzică nu e o glumă. Nu e vorba de nasturii rupți și schimbăm haina. E vorba de firul de păr care mișcă. Vasăzică peste tot ce gândim, Dumnezeu guvernează. De ce această nepăsare?

Tăierea voii

Tăierea voii, asta înseamnă: lupta cu Dumnezeu și trebuie să-L biruim. E un paradox: „Cum să-L birui pe Dumnezeu?”. Făcând ce spune El și L-ai biruit. Ești fericit că L-ai înțeles. E cel mai mare lucru în creație pentru că Sf. Grigorie de Nyssa spunea despre om că „este copleșitor de neînțeles”. Dumnezeu are taine necunoscute nici de îngeri, despre om. Îngerii nu cunosc toate ale omului.

Diavolul pune cu o râvnă nemaipomenită toată mișcarea lui ca să ne iasă din cap că suntem asemenea lui Dumnezeu. Treaba dracului, dar noi așa suntem creați, singurii în creație peste scaune, domnii, începătorii, arhangheli, îngeri, serafimi, heruvimi. Omul e peste ei, chip și asemănare a lui Dumnezeu.

Așa că monahismul are o comparație nemaipomenită, de neegalat. Sf. Grigorie de Nazianz are vorba asta: „De orice cuvânt în plus, vom da răspuns” și cu atât mai mult de orice cuvânt dușmănos, stricăcios, tiranic. Omul zice: „Dă-te la o parte că trec eu, că eu sunt cel ce sunt”.

Mântuitorul S-a făcut om, Dumnezeu fiind, dar n-a ieșit prin aceasta din dumnezeire. Monahul se leapădă de sine și zice Mântuitorul: „Cine lasă și mamă și tată și copii pentru numele Meu, acela Mă iubește”. Aceasta e teorie, dar e și practic trăită în monahism.

Vin la mine fete ca să se mărite. Și le spun: „Nu e ușor. Un băiat se prezintă ca o mașină cu roate. Noi vrem mașini cu aripi”. Sigur că băieții și fetele ar putea să-mi spună: „Vorbești degeaba, părinte! Viața e alta”.

„Dumnezei sunteți”

Credeți frățiile voastre că Adam a fost creat de Dumnezeu, handicapat, cum a dovedit-o? L-a făcut perfect, dovadă că el rezistă și când zice: „Dumnezei sunteți”, nu zice decât către fiii lui Adam. Nu vă descurajați de viață! Nu faceți greșeli care nu se pot repara! I-am spus și episcopului lucrul acesta: „Nu faceți greșeli de care nu te poți apăra!”. Trebuie să mulțumiți cu fața la pământ că sunteți călugări. E cel mai mare lucru în creație!

Dracul s-a îndrăcit pentru că a fost lăsat liber. Libertatea trebuie aureolată. „Uite, Adame, ești liber să mănânci din tot, dar îți pun o condiție: să nu greșești!”. Și tocmai asta a făcut. Dar Dumnezeu la Crăciun ni L-a dăruit pe Fiul Lui și omenirea a dăruit pe Maica Domnului.

(Extras din Revista Atitudini Nr. 71)