SF. DOMETIE DE LA RÂMEȚ | ÎȘI DĂDEA ÎNCĂLȚĂMINTEA DIN PICIOARE

Astăzi, la prăznuirea sfântului nou canonizat, Părintele Dometie Manolache de la Râmeț, vă oferim câteva momente de jertfire incredibilă către aproapele, astfel încât nu ezita să își sacrifice viața nici măcar pentru cel mai neînsemnat om, pe care îl întâlnea. Milostenia sfântului era covârșitoare, lucru ce i-a adus mult har prin care tămăduia și folosea turma lui Hristos. SF. DOMETIE DE LA RÂMEȚ | ÎȘI DĂDEA ÎNCĂLȚĂMINTEA DIN PICIOARE

Salvează femeia de la înec

Odată, prin anul 1968, fiind apa Geoagiului mare, Părintele Dometie a condus maicile care mergeau la Aiud și pe credincioșii ce se întorceau acasă. După ce au trecut puntea peste apa învolburată, a rămas în urmă o femeie, care atunci când a ajuns la mijlocul punții a căzut în apă. Părintele Dometie, de îndată, s-a aruncat în apă și a salvat femeia cu riscul vieții sale. Întrebat de ce a făcut-o, a răspuns că în clipele acelea nu s-a gândit la nimic, decât că femeia avea nouă copii și trebuia salvată.

Povestea Părintele, odată că a fost la București și, pentru că întâlnise în drum o femeie necăjită și săracă care i-a cerut ajutorul, și-a dat chiar ultimii bani, pe care-i avea pentru biletul de tren. Și acum, trenul trebuia să plece și el n-avea cu ce să cumpere bilet. S-a îndreptat totuși spre casa de bilete, deși știa că nu are bani de bilet. Și s-a rugat la Maica Domnului ca, dacă e nevoie să plece, să-i ajute într-un fel să poată să meargă. Dacă nu, va rămâne până va rândui Dumnezeu cum să meargă. Și stând acolo, la bilete, a venit cineva și i-a dat un pomelnic, exact cu atâția bani câți îi trebuiau ca să plătească drumul.

Mila față de aproapele

Într-o zi, pe când Părintele Dometie era student la București, tatăl său i-a dat banii necesari pentru tren, cu o zi înainte. Seara, studentul de atunci a ieșit la cooperativă, în sat. Aici, a întâlnit o copiliță de zece ani care plângea și nu voia să se mai ducă acasă pentru că își pierduse banii pe care îi dăduse tatăl ei, ca să facă niște cumpărături. Părintele Dometie, văzând-o necăjită, a scos banii de tren și i-a dat fetiței, zicându-i să nu mai plângă.

Acasă, Părintele nu a spus nimic tatălui său. A doua zi, a plecat la București, mergând pe jos un drum destul de lung, de acasă până la Făurei. Și de acolo s-a suit într-un marfar, până la București. Asemenea fapte de milostenie, Părintele Dometie a făcut neîncetat (pr. Mihai Manolache, fratele părintelui Dometie).

Mai mulți credincioși mărturiseau că au văzut cu ochii lor cum, atunci când Părintele Dometie își dădea încălțămintea din picioare și hainele, a doua zi, chiar, îi sosea un alt rând de veșminte, în dar.

Tămăduiește copila

O țărancă din satul Deal (județul Alba), Silvia Bădilă, a mers cu fiica ei, Maria, care avea numai un an și jumătate, la schitul Afteia-Cioara, unde se afla atunci, Părintele Dometie.

Copila era bolnavă și mama ei voia să-i facă Părintele o slujbă, spre ajutor. Dar Părintele era foarte ocupat și nu reușea să ajungă la el. Atunci, mâhnită, ea s-a retras mai de-o parte, lângă pădure, să se odihnească.

În timp ce își înfășa fetița, deodată l-a văzut pe Părintele trecând cu cineva și i-a spus că fetița este bolnavă. Acesta s-a oprit și de la distanța aceea, a zis: „Domnul să vă binecuvânteze”, făcând semnul de binecuvântare al Sfintei Cruci. Din momentul acela, fetița s-a vindecat deplin de suferința pe care o avea.

Când a ajuns la 16 ani, copila a mers la Aiud, la atelierul de covoare al grupului de maici și surori ale Părintelui, iar mai târziu a intrat la mănăstire, la Râmeț. Este vorba despre maica Mina, stareța Mănăstirii Sfânta Cruce de la Oradea.

(Mai multe mărturii și minuni descoperiți în Nr. 85 al Reviste Atitudini, dedicat Sf. Dometie Manolache)