PS NICHIFOR BOTOȘĂNEANUL | RÂVNA DE A NE ÎMPĂRTĂȘI DES

Rostul Liturghiei Darurilor mai înainte sfințite

…Ce mesaj primim prin faptul că se săvârșea această Liturghie (Liturghia Darurilor mai înainte sfințite)? În primul rând, dorul nu numai al monahilor, ci și al mirenilor de a se împărtăși mai des. Nu se mulțumeau să se împărtășească doar sâmbăta și duminica și asta se întâmpla nu doar în Postul Mare.

Astăzi, în toată lumea ortodoxă, Liturghia Darurilor se săvârșește doar în perioada Postului celui Mare – înainte se folosea mai des – în miercurile și vinerile de peste an. Când nu săvârșeau Liturghia obișnuită, posteau mai mult și săvârșeau această Liturghie, în cadrul căreia se și împărtășeau.

Înțelegem așadar, că monahii primelor secole, până în sec. al VIII-lea, deja aveau o râvnă de a se împărtăși mult mai des. Sf. Teodor Studitul, în obștea sa îndemna monahii chiar atunci când sunt la ascultare, în momentul începerii Liturghiei să se curățească, să se spele pe mâini, să se pregătească și să vină de îndată pregătiți fiind pentru Împărtășanie, chiar dacă ascultarea îi reținea mai mult timp, până spre începerea Sfintei Liturghii. Erau chemați să se împărtășească mai des și să-și pună la inimă dorul de Hristos prin împărtășirea cu Sfintele Taine.

Dorul pentru Sf. Liturghie

Sf. Ioan de Kronstadt, sfânt pe care-l cinstim în biserică și-l cinstiți și dumneavoastră, avea cuvintele acestea: „Eu dacă nu mă împărtășesc, dacă nu slujesc liturghia o singură zi, eu mor!”, cuvinte pe care mă îndoiesc că vreunul dintre cei ce suntem aici le trăim literalmente în inima noastră, să avem un așa dor de Sf. Liturghie, dar și o asemenea pregătire pentru Sf. Liturghie. Pentru că, ulterior, vedem că a început să scadă râvna de a se împărtăși des, nu numai la noi în țară, și în Grecia și în alte părți.

A scăzut pe de o parte, pentru că oamenii aveau într-adevăr servicii care îi solicitau, pentru că nu orice griji sunt compatibile cu o pregătire pe care o presupune împărtășirea cu Sfintele Taine, dar mai ales aveau teama de a nu se împărtăși cu nepăsare, cu lipsă de pregătire și de simțire în inima lor, teamă îndreptățită. Căci este mai bine să nu ne împărtășim des decât să ne împărtășim automat, precum venim la sfânta anaforă de multe ori, deși nici acolo nu ar trebui să fim nepăsători. Și, mai ales, să nu ne împărtășim fără să ne dorim să ne schimbăm!

Să fie în inima noastră gândul lui Hristos, să putem să-l vedem pe cel din fața noastră cu gândul cu care-l vede Hristos care voiește ca tot omul să se mântuiască. Să putem să slujim fraților și surorilor noastre nu doar siliți de niște rânduieli, de vreo predanie, ci siliți de porunca Domnului care ne cere ca inimile noastre să se schimbe! Atunci când omul râvnește să trăiască viața lui Hristos, în mod firesc râvnește și să se împărtășească mai des. Iar dacă nu ne dorim să ne împărtășim mai des, să înțelegem că în noi, încă este o scădere. Și încă, orice nevoință am face, copilărim în cele duhovnicești.

Nu doar 40 de zile

Sf. Nicodim Aghioritul, în sec. al VIII-lea, când vedea că râvna athoniților de a se împărtăși mai des scăzuse, a scris o carte despre mai deasa împărtășire, pe care cu siguranță ați citit-o și o cunoașteți mulți, în care îndemna nu doar să se împărtășească oamenii mai des de 40 de zile, bineînțeles – acest 40 de zile apărând ca o interpretare greșită a cuvintelor Sfântului Simeon al Tesalonicului care spunea „să nu treacă 40 de zile fără se te împărtășești”, „să nu treacă”, nicidecum să nu te împărtășești mai des de 40 de zile – așadar, Nicodim Aghioritul a scris această carte pe care vă îndemn să o citiți și să o cunoașteți.
Important este să înțelegem, așa cum spune Sf. Ap. Pavel: „Hristos, ieri și azi este același!”. Și astăzi Hristos vrea să ne împărtășim cu pregătire, cu luare aminte, cu simțire, cu lacrimi în taina inimii dacă se poate, dar să o facem așa cum o făceau cei dinainte, râvnind mai des la aceasta.

Hristos azi ne poruncește să mâncăm!

A primit Adam poruncă în rai: „Să nu mănânci din acest pom, că dacă vei mânca, negreșit vei muri!” – Cuvântul lui Dumnezeu. Și, Eva, vedem că a crezut mai mult cuvântul șarpelui și Adam, luându-se după ea, a mâncat și a murit după cum i s-a vestit.

Astăzi, Hristos a spus Apostolilor și ne spune și nouă: „Nu veți avea viață în voi înșivă de nu veți mânca Trupul Meu și de nu veți bea Sângele Meu”. „Luați, mâncați, Acesta este Trupul Meu, beți dintru Acesta toți, Acesta este Sângele Meu”. Și fie din delăsare, fie din neînțelegere, fie din lipsa de discernământ, nu înțelegem să ascultăm cum se cuvine Cuvântul Domnului de a râvni ca fiecare Liturghie să devină praznicul inimii noastre și întâlnire cu Hristos și prin împărtășirea cu Sfintele Taine.

Liturghia Darurilor în timpul Postului celui Mare este de neînțeles dacă nu se împărtășesc mulți din obștea unei mănăstiri. În momentul în care se împărtășește doar preotul la altar la Liturghia Darurilor, asta vestește clar că nu am înțeles de ce împlinim aceste slujbe în biserică și că obștea încă nu a crescut duhovnicește.

Să vă ajute Domnul să trăiți cum se cuvine această Liturghie, să vă bucurați de ea și în Postul cel Mare, să vă pregătiți mai des sufletele pentru că și postiți, să vă împărtășiți de se poate de 4 ori pe săptămână, cum avem rânduit, sau cum a fost săptămâna aceasta și cu praznicul Bunei Vestiri, de 5 ori! Să ne împărtășim, nu din obișnuință, nu pentru că așa trebuie, ci din dorul de Hristos!

(Fragment extras din Revista Atitudini Nr. 69)