MIREL STĂNESCU | DE LA 18 ANI TORTURAT ÎN TEMNIȚELE COMUNISTE

Descoperiți din relatările lui Mirel Stănescu, fost pătimitor în închisorile bolșevice, cum acești eroi ai neamului erau aprig maltratați și tratați ca niște bestii, în comparație cu deținuții de drept comun. Aceste crime împotriva zecilor de mii de români anti-comuniști, oare când vor fi condamnate? Pr. Justin ne atrăgea atenția adesea că avem datoria să ne cinstim martirii și să le prețuim jertfa și eroismul, un eroism smerit, care nu promova ura de aproapele, ci dragostea în Hristos. MIREL STĂNESCU | DE LA 18 ANI TORTURAT ÎN TEMNIȚELE COMUNISTE

Teroarea din Gherla

Am împlinit 18 ani la Ocnele Mari. De la Ocnele Mari am ajuns din nou la Jilava, unde era centrul de triere. Am stat puțin acolo, vreo lună. Și apoi am ajuns la Gherla. La Gherla a fost o revoltă mare în 1958. Paul Goma a fost unul dintre capii revoltei. Când am ajuns acolo, erau încă urme de gloanțe și de sânge pe pereții închisorii. Goiciu era comandant atunci. Era un regim de teroare, geamurile erau astupate total. Îmi aduc aminte că singura posibilitate de a mai comunica și de a afla câte ceva, era alfabetul morse adaptat.

Și acum mă trezesc uneori bătând linie și punct. Se comunica prin țevi sau se bătea morse în perete. Mai veneau și alții de pe la alte închisori și mai aduceau câte o veste, câte o informație. Noi băteam morse în momentul în care se servea masa de prânz, pentru că gardianul de sector era ocupat cu servirea mesei, fiind însoțit de deținuții de drept comun. Nu știu cum s-a întâmplat într-o zi că gardianul a aflat.

A intrat la noi și m-a întrebat răstit: „Cine a bătut, măi?” și am recunoscut imediat. A închis vizeta și nu a trecut mult timp și am auzit cum se deschid zăvoarele. Dacă se deschideau zăvoarele peste zi, era ceva grav. Ușa se deschidea numai în tura de dimineață și în cea de seară. După ce s-au tras cele trei zăvoare, a intrat locotenentul Istrate și cu gardianul de sector. Ne-am aliniat acolo. Istrate ăsta, poate ați auzit de el, era un tiran. Bătea la sânge. Și ne-a întrebat: „Cine a bătut în țeavă?”. Tremuram toți. Eram aliniați. I-a dat un pumn unuia și i-au căzut dinții imediat, buza i s-a umflat.

Ne-au scos afară și ne-au pus pe burtă pe toți până la stingerea de la ora 10 seara. Masa de prânz și de seară nu le-am mai mâncat pentru că ne-au scos și gamelele afară. Asta a fost.

Torturi neștiute și ilegale la Periprava

Din cauza faptului că beam apă din Dunăre, a dat peste noi o dizenterie cu sânge. După 10 sau 12 ore de muncă, se trăgea cu rachete de semnalizare și toate brigăzile se adunau într-un punct și de acolo tot lagărul încolonat mergea către barăci. Ne supravegheau militarii de Securitate în termen care și ei erau controlați de niște reangajați tot de Securitate care erau prin Deltă, pe acolo. Majoritatea erau analfabeți.

În incinta lagărului era un corp de gardă. Erau turele de pază care erau controlate noaptea și care la 4 ore erau schimbate. Lagărul era înconjurat de două rânduri de sârmă ghimpată. Între ele era o porțiune arată. Când se schimba noaptea garda la 4 ore, auzeam cum veneau și umblau din punct în punct de pază în perimetrul lagărului, strigând: „Stai, cine vine?”. Și i se răspundea: „Garda!”. Ofițerul zicea: „Luminează-ți fața! Ofițerul de schimb la mine, ceilalți pe loc!”. Era un corp de gardă lângă poartă unde dormeau cei care formau corpul de intervenție tot timpul activ.

Umilit pentru un fir de stuf netăiat

Într-una din zile, un reangajat al Securității vede un fir de stuf netăiat și îl cheamă pe brigadier: „Domnule brigadier, ia vino încoace!”. Brigadierii aveau o banderolă albă și nu munceau. „A cui este rândul acesta?”. „Al lui Stănescu”. Zice: „Ia vino încoace, mă! Ce-i cu stuful acesta netăiat aici?”. „Mi-a scăpat, domnule sergent”. Și am dat să-l tai cu tarpanul. „Nu-l tăia!”, zice. „Ia-l cu dinții”.

Și m-am aplecat și a trebuit să-l iau cu dinții. Am la mine mărturia unui coleg care a văzut scena asta. De asemenea, pe drum, de la capătul de unde se încolona tot lagărul, dăduse dizenteria asta peste noi și nu ne lăsau să ne oprim pentru necesități. Și erau 12 brigăzi cu câte 40 și ceva de oameni și trebuia să trecem prin umilința de a face pe noi.

De la Periprava, îmi mai amintesc de un băiat din București, Mișu Simion care s-a furișat prin stuf și a stat o săptămână ascuns în Pădurea Letea. A mâncat acolo frunze și iarbă, dar n-a mai putut rezista pentru că acolo sunt șacali și fel de fel de animale sălbatice. Până la urmă s-a predat. L-au bătut de l-au snopit. Apoi l-au pus în lanțuri și l-au trimis la Aiud unde i-au mai dat o condamnare. După ’89 l-am întâlnit din nou…

De ce băteau cu atâta sârg?

Pentru că erau niște brute, niște oameni îndobitociți, îndoctrinați. De exemplu, la Periprava, militarii în termen erau instruiți să ne urască. Se făceau ședințe cu ei și li se spunea că noi suntem dușmanii poporului și că nu trebuie să trăim. Ni se adresau numai cu: „Măi, bandiților!”. Oamenii needucați, neinstruiți pot fi ușor mințiți și manipulați. Aceasta a fost doctrina comunistă.

(Extras din Revista Atitudini Nr. 67)

 

Dacă doriți să contribuiți în sprijinul activităților mănăstirii noastre, ctitorie a vrednicului de pomenire Arhimandrit Justin Pârvu, o puteți face folosind formularul de plată de mai jos…



Amintim faptul că mănăstirea noastră deservește activitățile caritabile ale Fundației Justin Pârvu, care deține Azilul pentru bătrâne – ”Sf. Spiridon”, unde maicile se silesc să le îngrijească cu dragoste și rugăciune ca pe Însuși Hristos Domnul.

Valoarea donației
Frecvența donației

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Descoperă mai multe la ATITUDINI - Mănăstirea Paltin

Abonează-te acum ca să citești în continuare și să ai acces la întreaga arhivă.

Continuă lectura