CUM L-A SALVAT SF. SOFRONIE PE PR. ZAHARIA DIN INCIDENTUL AVIATIC

Mult face rugăciunea Părintelui pentru ucenicul său, însă și ucenicul trebuie să apeleze la rugăciunile Părintelui său duhovnicesc. Aflați cum rugăciunea Sf. Sofronie Saharov îl scapă pe Părintele Zaharia de la Essex de prăbușirea avionului. Întâmplarea este relatată de PS Sebastian, Episcopul Slatinei și Romanaților, susținută în cadrul Simpozionului național dedicat memoriei Arhim. Justin Pârvu, la mănăstirea Paltin. CUM L-A SALVAT SF. SOFRONIE PE PR. ZAHARIA DIN INCIDENTUL AVIATIC

„Puneți-vă centurile de siguranță!”

Am auzit de o astfel de comuniune sfântă între duhovnic sau părinte duhovnicesc și fiu duhovnicesc, am citit despre ea și vreau să vă relatez o comuniune de relație sfântă între Părintele Zaharia Zaharou de la Mănăstirea Essex din Anglia și părintele său duhovnicesc, Părintele Sofronie. Iată ce scrie Părintele Zaharia în memoriile sale:

Odată, mă întorceam cu avionul din Grecia în Anglia și, nu mult după decolare din Atena, s-a defectat unul dintre motoarele avionului. Stewardesele alergau în sus și în jos pe culoar și scoteau lucruri aflate în compartimentele pentru bagaje, aruncându-le sub scaune. Nu voiau să ne spună ce se întâmplă, dar repetau mereu: „Puneți-vă centurile de siguranță! Puneți-vă centurile de siguranță!ˮ.

Am înțeles că ceva nu era în regulă și, desprinzându-mă de tot ceea ce se întâmpla în jurul meu, am închis ochii și mi-am zis în gând: „Se pare că a venit ceasul să-mi spun ultima rugăciuneˮ. Și am început să mă rog. Am început să mă rog, ca și cum aceasta ar fi fost rugăciunea mea cea mai de pe urmă.

Puterea rugăciunii mulțumitoare

Mai întâi, i-am mulțumit lui Dumnezeu pentru că m-a adus din neființă la viață, pentru că mi-a dat harul botezului, pentru că mi-a hărăzit minunatul har al monahismului și pe cel mai mare har care există pe pământ, harul preoției. I-am mulțumit din inimă pentru toate câte mi-a dat, din clipa nașterii mele și până ce mi-a călăuzit pașii spre un om așa de sfânt, precum este Părintele Sofronie. I-am mulțumit pentru toate câte am putut conștientiza eu în clipele acelea, astfel încât să nu fi plecat din lumea aceasta fără a mulțumi pentru toate binefacerile primite.

Și, după ce i-am mulțumit așa lui Dumnezeu, L-am rugat să-mi ierte toate păcatele săvârșite de la naștere și până în acea clipă, știute și neștiute, mărturisite sau nemărturisite, din rușine sau din uitare. După aceea, m-am rugat pentru toți cei pe care i-aș fi lăsat în urma mea. Dar mai ales, m-am rugat pentru starețul meu, pentru duhovnicul meu, Părintele Sofronie care știam că s-ar fi întristat mai mult decât toți, pentru că el mă trimisese în călătoria aceea.

Apoi i-am zis: „Doamne, te rog, primește-mă așa cum sunt!ˮ.

„Rugăciunile te-au salvatˮ

După 40 de minute am aterizat la Tesalonic și, privind pe fereastră am văzut de-a lungul pistei, un șir lung de mașini de pompieri. Exista teama că avionul ar fi luat foc în momentul aterizării, însă, Slavă Domnului!, am scăpat cu bine. Am așteptat câteva ceasuri până a venit un alt avion care ne-a dus în Anglia și imediat ce am ajuns la mănăstire, m-am dus să-l văd pe părintele meu duhovnicesc. Și știți care a fost primul lucru pe care mi l-a spus când m-a văzut? „Rugăciunile te-au salvatˮ.

Cred că a vrut să spună că rugăciunile mele m-au salvat, dar eu știu că el nu a încetat nicio clipă să mă poarte în rugăciunile lui sfinte, așa cum o făcea cu toți fiii săi duhovniceștiˮ.

Vedeți cum comuniunea aceasta sfântă dintre fiul duhovnicesc, Părintele Zaharia și părintele său spiritual, Părintele Sofronie, legătură, care cred, o aveți mulți dintre dumneavoastră cu Părintele Justin care, deși este dincolo, cu atât mai mult ne poate ajuta de acolo, ne poate călăuzi, ne poate lumina, prin rugăciunile lui, la ceea ce ne este bine în viață.

(Extras din Revista Atitudini Nr. 95)