SFINTELE PERPETUA ȘI FELICIA | SF. ILARION FELEA

Încercarea tatălui necreștin

Pentru aceeași tărie în credință au primit moartea de martire, Perpetua și Felicia (Felicitas) din Cartagina la anul 203, în prigoana împăratului Severus.

Perpetua era frumoasă, tânără de 22 ani, trăia într-o căsătorie fericită și avea la sân un copil de abia câteva luni. Felicitas era însărcinată în a șaptea lună. Mai întâi a încercat să întoarcă de la creștinism pe tânăra Perpetua, tatăl ei cel bătrân și păgân, cu vorba și cu bătaia. Dar fiica i-a răspuns că așa cum omul nu-și poate schimba numele, așa nici ea nu-și poate schimba credința creștină.

Zdrobită de durere, înfruntă obrăznicia soldaților și întunericul temniței, până când e dusă la întrebare.

„Fiica mea, i-a zis mai întâi tatăl ei, ai milă de perii mei albi. Fie-ți milă de tată, dacă mai sunt vrednic să mă numesc astfel. Dacă este adevărat că te-am crescut până la vârsta aceasta și te iubeam mai mult decât pe frații tăi, nu mă face de râsul lumii. Privește la frații tăi, la mama și la copilul care nu vor putea trăi fără de tine…”.

Apoi i-a sărutat mâinile și a căzut la picioarele ei. Ca să-l mângâie, Perpetua i-a răspuns: „Va fi ce o vrea Dumnezeu, căci soarta noastră este în mâinile Lui și nu într-ale noastre. Eu sunt creștină și Dumnezeul nostru, Hristos, zice: «Cine iubește pe tată mai mult decât pe Mine, acela nu este vrednic de Mine» (Mt. 10:37).

Hristos mai presus de orice

După încercarea aceasta s-a întors cu mama și i-au vorbit despre datoria cinstirii părinților, despre datoria creșterii copilului și despre durerile morții martirice. Dar și acum Perpetua a răspuns părinților: „Sunt creștină, iubiți părinți și Mântuitorul spune: «Cine iubește pe tată și pe mamă mai mult decât pe Mine, nu este vrednic de Mine»”.

Ca ispita să fie și mai mare, i-au adus și copilașul, i l-au pus în brațe și i-au spus: „Cât de crudă ar trebui să fie, ca să-și părăsească și părinții și copilul”. Îndurerata mamă l-a îmbrățișat cu toată dragostea, apoi l-a redat părinților, zicând a treia oară: „Sunt creștină și cine iubește mai mult părinții și copiii, decât pe Iisus Hristos, nu este vrednic de El”.

A doua zi a urmat judecata. Toți cei arestați au recunoscut că sunt creștini. Când a venit rândul Perpetuei, a încercat iarăși tatăl ei cu copilul în brațe să o înduplece. Apoi dregătorul Ilarion i-a zis cu asprime: „Ce, ție nu-ți pasă nici de perii albi ai unui tată nenorocit, nici de nenorocirea acestui prunc, care va deveni orfan după moartea ta? Jertfește dar pentru liniștea împăratului”.

După toate aceste întrebări și chinuri Perpetua a răspuns bărbătește: „Nu voi jertfi!”.

„Ești creștină?”.

„Da, sunt creștină”, a răspuns din nou „cristiana sum”.

Mucenicita celor două fericite

După aceste întrebări, toți cei aduși la judecată sunt supuși la bătăi crâncene; Perpetua și Felicitas sunt bătute peste obraz. Niciunul nu s-a lepădat de Hristos, toți au mărturisit că sunt creștini, și de aceea toți au fost condamnați la moarte.

Felicitas era în a opta lună de la zămislire și legea oprea executarea femeilor însărcinate. A născut însă înainte de vreme și fetița a luat-o o creștină de suflet. În ziua cea mare de biruință a martirilor, au fost duși toți în amfiteatru. Perpetua mergea la urmă.

Când a ajuns în fața tribunalului, înainte de moarte, Perpetua și Felicitas au zis către Ilarion: „Tu ne judeci în lumea aceasta, dar Dumnezeu te va judeca în cealaltă”. Apoi, au strigat creștinilor de față: „Rămâneți tari în credință, iubiți-vă unii pe alții și nu vă tulburați de suferințele noastre”.

Văzând mucenicia lor, o mulțime de bărbați și de femei s-au lepădat de închinarea la idoli și s-au botezat în credința creștină.

(Extras din cartea „Cuvantari la Vietile Sfintilor” de Preot Ilarion V. Felea VOL I)