SECRETUL CĂSNICIEI IDEALE | PR. MIRON MIHĂILESCU

Libertatea în comun?

În căsnicie nu mai ai libertatea de a face ce dorești, ci ai o libertate în comun cu soția, nu libertate personală. Ești doi într-unul, adică libertate în comun. Din păcate, în viața de toate zilele se ajunge în a face fiecare pe cont propriu ce poate, ce știe. În acest caz nu mai e vorba de căsnicie, ci totu-i un chin, un compromis.

Adevărata căsnicie este numai atunci când soții gândesc și fac, ceea ce fac, cu o inimă și un suflet. Rare sunt căsniciile adevărate, ca și oamenii adevărați! Idealul este ca libertatea să fie înțeleasă în tonul principiului liturgic: „cu o gură și cu o inimă simțim și mărturisim”. Dacă accepți căsnicia, accepți să-ți acomodezi libertatea, să ți-o supui împărțind-o cu partenerul, cu alte cuvinte făcând și ce nu îți convine să faci, un fel de tăierea voii mai strașnic chiar decât în mănăstire (soțul pentru soție, soția pentru soț).

Acesta-i idealul: tăierea voii, voie pe care tu o ai într-un fel, el într-alt fel, dar amândoi, în deplin acord, v-ați înțeles că renunțați la voia proprie, supunându-vă împreună voii lui Hristos.

Te acomodezi asumându-ți această cruce, de a călca pe voia ta, pentru soție (sau soț) de dragul lui Dumnezeu. Căci tu, doar, o iubești cu iubirea lui Dumnezeu. Și atunci renunță ambii la voia lor și se înțeleg dumnezeiește, purtând crucea în comun (crucea despărțirii de voia ta). Tu o faci în felul tău, eu în felul meu, dar amândoi în același scop de a-L urma pe Hristos.[1]

[1] Fragmente selectate din Imperativul trezviei în teologhisirea părintelui Miron Mihăilescu, ediție îngrijită de pr. Răzvan Andrei Ionescu și Laura Vasiu, Ed. Apostolia, vol. 2, pp. 50, 55, 56, vol. 2, pp.68, 87-88 și vol. 3, pp. 35-36.

(Mai multe învățături duhovnicești, precum și viața Pr. Miron Mihăilescu, le puteți afla în ultimul Nr. al Revistei Atitudini, Nr. 92)