EGOISMUL ȘI GOLUL LĂUNTRIC | GALINA RĂDULEANU

Egoismul și neliniștea

Să revenim la cele duhovnicești… Cum ați descrie egoismul și ce efecte are egoismul asupra psihicului uman?

Păi, trebuie să luptăm ca să nu fim egoiști pentru că noi, în marea majoritate, suntem egoiști până în vârful unghiilor. Ce impresie, ce influență are egoismul pe psihicul uman? Păi, este dominat de egoism! Nouă nu ne pasă nici de vecinul de alături, darămite să mai vorbim de oamenii țării noastre sau cel de care nu știu de ce suferă în nu știu ce parte a lumii. Nici vorbă! Mie mi-e bine, mi-e suficient! Și dacă mi-e bine, făcând niște lucruri imorale, nu mai mă interesează. Totul e să-mi fie bine.

Și îi este bine?

Nu vezi? Cel căruia i-a rodit țarina…

Are o neliniște continuă.

Da! E de un egoism feroce sau bogatul și săracul Lazăr. Milionarii și miliardarii țării noastre sunt de un egoism feroce. Se gândesc ei la cei care sunt săraci, la cei care abia își duc zilele de pe o zi pe alta? Suntem egoiști! Egoismul ne caracterizează. A-ți învinge egoismul este o luptă duhovnicească, pe care nu foarte mulți o câștigă. Dar nici nu o duc!

Golul lăuntric

Dar poți să ai pace, liniște, tihnă?

Păi, în momentul în care nu mai ai conștiință…

Se poate și așa.

Ești aplatizat. Nu că ai pace, ești gol.

Și golul ăsta nu te sperie?

De obicei ți-l umpli cu lucruri care te fac să uiți că ești gol. De aceea, gonim după plăceri, de aceea nu suportăm liniștea, singurătatea, de aceea nu vrem decât bani, distracții, sex… ca să ne umplem golul.

Cum să luptăm cu gândurile negative?

Dar de ce să le avem?

Gândurile negative

Să spunem că-ți vin gânduri negative totuși și vrei să scapi de ele. Și e mai greu.

Da. Nu este ușor. Uneori, ele sunt alimentate și de o situație exterioară care ți le justifică.

Nu vorbesc de cazurile psihiatrice…

Nu! Vorbim de cazuri de viață. Sunt situații pe care, de foarte multe ori, le provoci singur, adică ești vinovat, dar te aduc la o stare din care aproape că nu știi cum se mai poate ieși. Bine, cine crede, iese prin credință și prin speranță. Dumnezeu, totuși, întotdeauna îți întinde prin cineva sau prin ceva o mână de ajutor. Nu te lasă să aluneci în hău. Niciodată, nu te lasă. Poate nu imediat, poate te lasă puțin ca să plătești niște lucruri care sunt de plătit în viața ta. Dar în cele din urmă, te ajută.

Menținerea calmului

Cum să îți menții calmul și să nu te panichezi?

În ce situație?

În situații mai problematice, mai dificile.

Ca să nu explodezi… Da… Asta depinde și de fire. Dacă ești o fire vulcanică, e foarte greu. Dacă ești o fire mai domoală, ți-e mai simplu.

 Puteți detalia ambele variante?

Dacă ești vulcanic, explodezi, pe urmă, îți pare rău. E vorba de o autoeducație. Trebuie să-ți impui.

Prin voință.

Da. Și prin rugăciune. Prima dată nu reușești, a doua oară nu reușești. După aceea, reușești, dar pe jumătate. Pe urmă, reușești din ce în ce mai mult. Dar trebuie să vrei foarte tare.

Aceasta înseamnă să te biruiești pe tine însuți.

Da, pentru că atunci când ești la furie și îți pierzi calmul, spui lucruri care și lovesc și dor și pe care le regreți și te dor mai tare ca pe ăla pe care l-ai lovit. Și de aceea, trebuie să te ferești pentru că acele cuvinte nu se șterg ușor, nici pentru cel căruia i le spui, nici pentru cel care le spune. Cuvântul este extraordinar de puternic. Nu ne dăm seama ce forță are cuvântul și în bine și în rău. Și acționează.

 (Extras din Revista Atitudini Nr. 80)