PĂRINȚII DIONISIE IGNAT ȘI PETRONIU TĂNASE AU FOST CANONIZAȚI DE CĂTRE PATRIARHIA ECUMENICĂ

„Totodată, la propunerea Comisiei Canonice, Sinodul a decis în unanimitate înscrierea în sinaxarul Bisericii a doi cuvioși care au viețuit în Sfântul Munte Athos: Dionisie Vatopedinul, de la Chilia Sfântului Gheorghe Colciu, și Ieromonahul Petroniu, fost Dikaios (stareț) al Schitului Sfântului Ioan Botezătorul al Sfintei Mănăstiri Marea Lavră. Prăznuirea lor va fi săvârșită astfel: pentru primul, în data de 11 mai, iar pentru al doilea, în data de 24 februarie al fiecărui an”, se arată în comunicatul Patriarhiei Ecumenice

Știrea este confirmată și de către Patriarhia Română: basilica

Cine este Sf. Dionisie Vatopedinul (Pr. Dionisie Ignat)

Moldovean la origine, de prin părțile Botoșanilor, Părintele Dionisie a văzut lumina zilei în comuna Vorniceni, într-o familie de țărani simpli și credincioși, fiind cel mai mic dintre cei opt copii ai lui Ioan Ignat, „bărbat de o evlavie extremă, care adesea mergea împreună cu toata familia să se închine la mănăstirile din apropiere. Iată un exemplu grăitor în ce privește marea sa credință” – istorisește unul dintre bătrânii de la Colciu, Ioan (Șova) care l-a cunoscut îndeaproape pe Părintele Dionisie: „Odată mergea în pelerinaj la moaștele Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava și, necunoscând drumul, întreba pe toți pe care îi întâlnea. După un timp, pe când încă era la trei sau patru ore distanță de Suceava, mireasma mirului sfințit a venit la nările sale. A urmat mirosul care l-a dus direct la moaștele Sfântului Ioan”.

Continuarea: aici

Cine este Sf. Cuv. Petroniu Prodromitul (Pr. Petroniu Tănase)

„Sunt născut în comuna Fărcașa, raionul Ceahlău, regiunea Bacău, înregistrat la 23 mai 1916, din părinți țărani agricultori, Ion și Olimpiada Tănase, al șaptelea din cei 8 copii (șase fete și doi băieți)”, își începea Părintele Petroniu autobiografia într-un interviu luat de Claudiu Târziu, cu zece ani în urmă. Ultimul copil, Dumitru, a plecat la cele veșnice de la o vârstă fragedă, fapt care a adus multă durere mai ales în sufletul mamei, o femeie simplă, dar cu multă credință și evlavie pentru slujbele Bisericii și practicarea milosteniei.

Viața plină de sfințenie a părinților săi care respectau cu acrivie zilele de post ale săptămânii și rânduiala zilnică de rugăciune, va fi hotărâtoare pentru alegerea de mai târziu a Părintelui Petroniu de a îmbrățișa viața de mănăstire. Râvna fierbinte a mamei pentru cele sfinte va aprinde în sufletul Părintelui dorul de a-L întâlni pe Dumnezeu și de a-I sluji până la sfârșitul vieții:

„Când a ajuns la vârsta bătrâneților, mama suferea de multe boli, dar niciodată nu a lipsit de la biserică. De multe ori, o vedeam ziua cum îngenunchea în fața icoanelor. Zicea rugăciunea lui Iisus și o chema pe Maica Domnului cu multă căldură și neclintită încredere în ajutorul lui Dumnezeu. Cuvintele urâte și gesturile nepotrivite erau necunoscute în familia noastră. Seara, înainte de culcare, mama ne întreba cum am petrecut ziua. Pentru orice lucru ce nu trebuia făcut, primeam și un canon.

În Sâmbăta Mare, când noi ne minunam de cozonacii și de cornulețele pe care le pregătea pentru Paști, dânsa ne spunea: «Le-am făcut atât de frumoase, nu ca să ne mulțumim noi mâncându-le, ci pentru slava Domnului nostru, Care va învia mâine».

Continuarea: aici

Foto credit: Schitul Pocrov, jud. Neamț.

Menționam faptul că Schitul Pocrov a construit recent un paraclis închinat Sfinților: Porfirie Kavsokalivitul și Sf. Petroniu Prodromitul.

Să avem rugăciunile celor doi mari Cuvioși Români de la Muntele Athos!