IOAN VLĂDUCĂ | DIN ȘCOALĂ COPIII SUNT ÎNVĂȚAȚI SĂ NU-ȘI PREȚUIASCĂ ȚARA

Învățământul românesc încotro?

Importanța unui învățământ cu adevărat românesc a fost subliniată de mari savanți ai neamului nostru. Astfel, Simion Mehedinți spunea că „numai o pedagogie românească poate folosi pe deplin poporului român”.[1] Tot el spunea că activitatea pe care o desfășoară copiii în școala muncii trebuie să păstreze specificul muncii și uneltelor proprii poporului român. „Nu poate exista, practic vorbind, o școală universală, nici un program universal sau cărți universale, ci fiecare unitate etnică trebuie să-și croiască programa sa deosebită, potrivit cu nevoile sale speciale… A instrui – și mai ales a educa –  înseamnă a integra pe copil în neamul din care face parte”.[2]

Nu în Europa, nici în America, ci în neamul din care face parte, în cazul nostru, în neamul românesc. Din păcate, există o mare presiune din partea unor părinți care fac scandal cerând introducerea la grădiniță a cursurilor intensive de engleză. În această situație este important să precizăm faptul că învățământul românesc nu pregătește emigranți, ci români adevărați.

De ce limbile străine de la grădiniță?

Nu contestăm importanța cunoașterii limbilor străine, ci afirmăm că predarea acestora trebuie să fie făcută cu înțelepciune, pentru a nu se afecta conștiința de neam și caracteristicile etnice. Așa cum bine spunea Simion Mehedinți, școala este o instituție etno-educativă.

Dintre toate limbile străine care se predau în învățământul românesc, influența cea mai nefastă o are limba engleză, devenită limbă globală. Când spunem aceasta, nu criticăm limba în sine, ci modul în care este predată. În această privință se fac patru greșeli grave.

Prima greșeală este predarea intensivă a limbii engleze de la vârste foarte mici, chiar din grădiniță, de la grupa mică. În această etapă de dezvoltare, conștiința de neam nu este dezvoltată, iar influența psihosomatică este puternică. Predând limba engleză de la vârste atât de mici, riscăm să denaturăm identitatea de neam a copiilor noștri.

A doua greșeală este folosirea materialului didactic străin care are o influență psihologică negativă în perioada de formare a identității de neam. Cântecelele străine, aparent nevinovate, textele și conținutul de imagini, au un impact puternic.

Prezentarea excesiv laudativă a culturii occidentale

A treia greșeală este îmbinarea predării limbilor occidentale cu prezentarea laudativă a culturii și civilizației țărilor respective, înainte de a cunoaște în profunzime valoarea tradiției românești. Copiilor li se induce impresia falsă că tradițiile acelor popoare merită copiate și folosite la noi. Simeon Mehedinți arăta foarte clar că „arta unui popor, împreună cu limba lui sunt cei doi stâlpi pe care se reazemă viața sa națională. Când un popor își pierde portul și limba, e pe vecie pierdut… De aceea, cine părăsește haina părinților își părăsește țara (chiar dacă rămâne în hotarele ei). Luând portul altuia, te-ai făcut robul lui; mărturisești că gustul lui e mai bun decât al tău și judecata lui mai puternică decât a ta”.[3]

Astăzi, adolescenții și tinerii se îmbracă în haine occidentale, ascultă muzică americană, adoptă un stil de viață american și introduc în limba română corpi străini cu influență subtilă (O.K., hi, cool, week end, hot dog, fast food, speed pizza, nice, news, never, dealer, full, fresh, shop, shopping, market, need, killer, bad, cowboy, strong, crazy, girl, happy, holiday, halloween, free, kiss, beauty, etc.).

De ce două limbi străine?

A patra greșeală este începerea simultană a două limbi străine, fapt care imprimă în sufletul copilului un amalgam multicultural.

Profesorilor care predau astăzi, în mod intensiv, limbile străine la grădiniță, li se potrivesc cele spuse de Simion Mehedinți: „încep a chinui pe copii de mici, silindu-i să guste din toate învățăturile și să se deprindă cu cât mai multe limbi”.[4]

Într-o carte din anul 1964, intitulată „Parlez-vous franglais?” (Vorbiți frangleza?), cunoscutul savant francez René Etiemble, arăta că interesul unor cercuri americane este „să vorbim engleza, mai bine zis americana. Ca să gândim ca yankeii şi să ne lăsăm evaporaţi de «modul de viaţă american», the best in the world…. În Le Figaro din 2 mai 1962, dl. Leon Gingembre se nelinişteşte: «Riscăm ca, rapid, dacă nu vom fi atenţi şi nu vom lua măsuri, să ajungem la o adevărată colonizare a comerţului nostru, apoi a economiei, de către puterile financiare internaţionale».

Bine crescut, dl. Gingembre nu vorbeşte de capitalismul yankeu. «Puteri financiare internaţionale» îi e de ajuns. Grosolan cum sunt, eu voi preciza că e vorba de dolar şi că, pentru a câştiga de tot partida, acest dolar trebuie să ne ucidă şi limba. Atâta vreme cât francezii vor mai vorbi franceza şi vor gândi după Montaigne şi Diderot, nu vor putea fi făcuţi să înghită ca proştii toate porcăriile din American way of life”.

(Extras din Revista Atitudini Nr. 24)

Bibliografie:

René Etiemble, Parlez-vous franglais?, Gallimard, Paris, 1964.

Jeffrey Allan Gil, English in China. The Impact of the Global Language on China’s Language Situation, Griffith University, 2005.

François Grin, L’enseignement des langues étrangères comme politique publique, Rapport établi à la demande du Haut Conseil de l’Évaluation de l’ École, Septembre, 2005.

Simion Mehedinți, Scrieri despre educație și învățământ, Ed.Academiei Române, București, 1992.

Simion Mehedinți-Soveja, Altă creștere. Școala muncii, Ed. Axia, Craiova, 2003.

Ioan Nicola, Tratat de pedagogie școlară, Ed. Didactică și Pedagogică, R.A., București, 1996.

Wendy A. Scott, Lisbeth H. Ytreberg, Teaching English to Children, Longman, London.

Dumitru Stăniloae, Naționalismul în cadrul spiritualității creștine, în «Telegraful Român», nr. 36, 1936.

Dumitru Stăniloae, Idealul național permanent, în «Telegraful Român», nr. 4, 1940.

Dumitru Stăniloae, Vechimea și spiritualitatea termenilor creștini români în solidaritate cu ale limbii române, în general, , în «Biserica Ortodoxă Română», XCVII, nr. 3-4, 1979.

Edward C. Stewart, Milton J. Bennett, American Cultural Patterns, Intercultural Press Inc., 1972.

Harry C. Triandis, Eunkook M. Suh, Cultural Influences on Personality, Ann. Rev. Psychol., 2002, 53.

Ioan Vlăducă, Pagini din istoria neamului românesc, Fundația Justin Pârvu, 2012.

L’Assemblée fédérale – Le Parlement suisse, Motion. Protection des langues nationales contre l’influence de la langue anglaise, Déposé par Hess Bernhard.

[1] Simion Mehedinți-Soveja, Altă creștere. Școala muncii, Ed. Axia, Craiova, 2003, p. 16.

[2] Ibidem, p. 30.

[3] Ibidem, p. 137.

[4] Ibidem, p. 188.