Meșteșugul pescăresc
Dintre toate mijloacele de trai, nimic nu este mai nevoiaș decât meșteșugul pescuitului, nimic nu este mai țărănesc decât creșterea în preajma acestuia. Pentru că în toate celelalte meșteșuguri, înlesnirile aduc venit mai mult meșteșugarului pentru a petrece în cetate ca cetățean, fie că vorbești despre lucruri teoretice, fie practice. Dar, în meșteșugul pescăresc, pe lângă faptul că te obligă să te deosebești de cei din cetate, și lipsa hranei este pe măsură, încât se împlinește cuvântul Scripturii care zice: toată truda omului este în gura lui[1]. Căci pescarii sunt îmbrăcați în zdrențe și jerpeliți, cu părul plin de praf și sălbatici la înfățișare, arși de soare, umblând desculți și alergând în toate părțile, petrecând pe țărm și în locuri pustii, aci șezând pe stânci, aci cercetând adâncurile și de acolo scoțând vânatul lor.
Dar pentru ce ne interesăm cu tot dinadinsul de aceste lucruri? Fiindcă, deși Ioan era părtaș unei astfel de meserii, totuși nu era vrednic pentru aceasta de a fi disprețuit. Mută-ți mintea la modul văzut al schimbării vieții și vei afla știința care se dă neamului omenesc.
David a fost mai întâi păstor al oilor, apoi a fost luat de Dumnezeu să păstorească pe Israel, robul Lui și moștenirea Lui[2]. Gândește-te și la Ioan schimbat în chip dumnezeiesc de Marele Cuvânt de la pescuirea necuvântătoare la cea cuvântătoare. Căci nu l-a ales să păstorească cutare sau cutare popor și unele seminții împărțite între niște hotare, ci să pescuiască întreaga lume. Căci zice: Veniți după Mine, și Eu vă voi face pescari de oameni.
Dar chiar dacă chemarea este adresată de obște, noi trebuie să o raportăm la cel despre care ne este cuvântul, ca și în cazul altor cuvinte mai generale, nu atribuie Teologului mai multe însușiri decât celorlalți apostoli, prin asumarea unor cuvinte mai osebite, specifice lui. Departe de noi gândul! Fiindcă nu își sporesc lumina sfeșnicele aprinse de la lumina de obște, ci împărtășirea de la unul are întreagă strălucirea.
Pescarul de suflete
Dar, fiindcă marele Apostol a fost pus pescar de Dumnezeu, vino să-l vedem pe el cum, alegoric, se desăvârșește în acest trup, ca într-o corabie, nu dregând mrejele rupte, ci pregătind undițele Evangheliei.
Însă, care este undița? Cea a dogmelor.
Care este mreaja? Împletitura teologiei.
Care este cârligul? Întreita Cruce.
Care este momeala? Trupul purtător de Dumnezeu, cu care, fiind amăgit, a fost biruit marele chit, Veliar.
Dar întrebi pe care stâncă șade? Gândește-te la temelia tare a credinței. O, minune! Aruncă mreaja nu în cutare sau cutare loc, ci în marea vieții. Își întinde undița nu într-un perimetru mic, ci până la marginile lumii. Își scufundă năvoadele nu într-un adânc măsurat, ci în însuși adâncul necredinței.
Vezi-mi mie vânatul bogat, adunat din pești singuri și amestecați, mă refer la mulțimile poporului și la turmele felurite și de multe chipuri ale oamenilor, felurite prin datini și patimi, alcătuite din mari și din mici, din diferite vârste și cinuri.
Pe unii, înăspriți prin dogmele răutăților, prinzându-i ca din stâncile ascunse sub apele necredinței, pe alții, prădați de simplitatea minții lor, pescuindu-i ca pe niște călători pe mare. Și aceasta nu omorându-i, ci dându-le viață din nou, ținându-i nu în apele sărate ale păcatului, ci petrecând în undele dulci ale Botezului, nu târguind argint stricăcios, ci, prin pecetea înfierii, eliberând din robia diavolului pe cei vânați de acela la voia lui.
O, mare înfăptuire! Cine a auzit de o asemenea pescuire din veac? Cine a cunoscut pe acest pescar mare neguțător? Căci nu numai sute sau chiar și mii, ci pe toate neamurile care i-au fost încredințate să le învețe, le-a adus pe toate la Întâiul Pescar, Stăpânul Hristos. Prin urmare, nu bine ziceam mai înainte că nu este cu putință să atingem subiectul nostru, nici măcar cu vârful degetului?
[1] Eccl. 6, 7.
[2] Ps. 77, 71.
(Extras din cartea editată la Mănăstirea Paltin: „IOAN EVGHENICUL – Imn acatist către SFÂNTUL IOAN TEOLOGUL”)
Puteți sprijini activitatea editorială a revistei ATITUDINI și prin Paypal.
POMELNICE ȘI DONAȚII
Dacă doriți să contribuiți în sprijinul activităților mănăstirii noastre, ctitorie a vrednicului de pomenire Arhimandrit Justin Pârvu, o puteți face folosind formularul de plată de mai jos…
Amintim faptul că mănăstirea noastră deservește activitățile caritabile ale Fundației Justin Pârvu, care deține Azilul pentru bătrâne – ”Sf. Spiridon”, unde maicile se silesc să le îngrijească cu dragoste și rugăciune ca pe Însuși Hristos Domnul.