BOALA AJUTĂ CEL MAI MULT LA DESPĂTIMIRE | PR. SILUAN

Lupta cu boala

Ce v-a ajutat cel mai mult să creșteți în viața duhovnicească? Rugăciunea, postul, nevoința, lectura?

Ceea ce m-a ajutat cel mai mult a fost lupta mea cu boala, cu cancerul. Pentru că este ceva ce n-am ales eu, cu puterile mele. E bine să postești, să te rogi, să citești și știm că putem să ajungem la sfințenie prin aceste lucruri, pentru că aceasta ne-a spus Hristos să facem. Cred că dacă suntem atenți la lucrurile pe care nu alegem să le facem, acestea vor fi cu adevărat cele mai folositoare în viața noastră duhovnicească.

Deci, deși e foarte bine să citim, să postim, să ne nevoim, ceea ce vine involuntar asupra noastră, fără ca noi să cerem, aceea ne sfințește. Și mai ales dacă acceptăm lucrurile acestea cu recunoștință, ele vor fi foarte folositoare.

Sfințenia depinde de noi și nu de cealaltă persoană

Cum să ajungem la sfințenie?

Sfințenia depinde de noi și nu de cealaltă persoană. Sfințenia este atunci când devenim aidoma lui Hristos Cel răstignit. Hristos S-a răstignit pentru noi, fără să se gândească la ce va primi în schimb sau dacă va primi ceva. În calitate de creștini, trebuie să avem intuiția profundă că Mântuitorul S-a răstignit pentru mine, că Și-a vărsat sângele pentru mine.

…Când ne ajutăm între noi, să o facem fără niciun scop, fără să așteptăm ceva în schimb… Dar dacă ne purtăm într-un anume fel și așteptăm, așa, un fel de recompensă, nu mai semănăm cu Mântuitorul, care nu S-a gândit la El însuși. Iubirea nu ar trebui să fie motivată de vreun scop anume, ci să fie curată, Și, bineînțeles, să ne dăm seama că întotdeauna dăm mult mai puțin decât ne dă Mântuitorul.

Când cineva vă tratează rău, nu e ceva legat de noi, adică nu suntem noi ținta acelei comportări, ci totul se leagă de boala care este în acea persoană. Cum te tratează pe tine, așa se tratează și pe ea. Dacă dăm voie ca amărăciunea și durerea să intre în inima noastră, atunci vom deveni duri și împietriți sufletește. Trebuie răbdare, răbdare și iar răbdare.

Mucenicia albă

Ce înseamnă mucenicia albă?

Sfântul Iustin este un martir, un mucenic și îl numim un ,,mucenic roșu”, pentru că și-a jertfit sângele pentru Hristos. Eu îl îndrăgesc mult pe Sf. Ignatie al Antiohiei pentru că a vorbit cu atâta intensitate de iubirea pentru Hristos și a dorit să se unească cu Hristos până la moarte. Și a și fost în stare, pentru că atunci, a fi creștin însemna să fie cineva doritor să moară pentru Hristos.

Am văzut că și după era martirilor, au fost creștini cu aceeași dorință, doar că nu mai aveau și aceeași ocazie de a-și vărsa sângele pentru Hristos. Și atunci luau asupra lor jugul acesta al călugăriei care este un martiriu foarte lung. Deci, se numește mucenicia albă, pentru că trebuie să rămâi pur și curat în tot ceea ce ești pentru Hristos. Pentru călugării care trăiesc această mucenicie albă, moartea aceasta trupească nu este chiar așa o problemă. Noi deja trăim în veșnicie. Suntem deja morți lumii acesteia. Și dacă totuși observăm că mai suntem atașați de lucrurile acestei lumi, să ne amintim că suntem datori să ducem această mucenicie.

(Extras din Revista Atitudini Nr. 75)