MĂNĂSTIREA PALTIN – CTITORIA PĂRINTELUI JUSTIN PÂRVU

Din istoricul Mănăstirii Paltin aflăm următoarele:

Mănăstirea, care se află la 35 km. distanţă de oraşul Târgu-Neamţ şi adăposteşte o obşte de peste 130 de maici, a fost iniţial aşezământ social-filantropic al mănăstirii Petru Vodă, în timp obţinând şi titlul de mănăstire.

Documentele istorice mărturisesc că viaţa monahală în aceste ţinuturi a existat încă din timpuri îndepărtate. În sec. al XVI-lea, pe la anul 1500, existau în preajma Ceahlăului numeroase sihăstrii, printre care şi Sihăstria de la Călugăreni cu Schitul Buna-Vestire.

Rezistenţa ortodoxă în aceste ţinuturi a fost susţinută de monahii mănăstirii Neamţu, ucenici si Sf. Paisie Velicikovski, care îşi trimitea călugări şi preoţi spre catehizare, înfiinţând aici schituri, şcoli şi susţinând cursuri de cateheză ortodoxă.

Având în vedere această intensă viaţă duhovnicească din aceste ţinuturi de-a lungul istoriei, părintele Justin Pârvu, mânat de Duhul lui Dumnezeu, a înfiinţat aici două mănăstiri: Mănăstirea Petru-Vodă, închinată Sf. Arhangheli Mihail şi Gavriil, precum şi memoriei martirilor şi mărturisitorilor din închisorile comuniste de pe tot cuprinsul României, şi o altă mănăstire de maici, mănăstirea Paltin, cu hramul Adormirea Maicii Domnului şi Sf. M. Mc. Pantelimon.

Începuturile Mănăstirii

Începuturile acestei mănăstiri se regăsesc undeva în jurul anului 2000, când părintele Justin Pârvu, duhovnicul mult căutat de la Mănăstirea Petru – Vodă, îşi arătă dorinţa de a înfiinţa un aşezământ social – filantropic pentru românii nevoiaşi. Iniţial nu s-a urmărit ridicarea unui aşezământ monahal de mare amploare, părintele Justin Pârvu dorind a amenaja un loc simplu, unde cei nevoiaşi să fie mângâiaţi întru neputinţele lor: oameni sărmani, bolnavi, bătrâni şi copii neajutoraţi pentru care societatea nu a găsit loc, timp sau resurse.

Pentru început, în anul 1999, părintele Justin a amenajat un mic azil, o mică bolniţă, unde să poată vieţui câteva femei vârstnice și maici bătrâne, bolnave, puţin mai jos, la 3 km. distanţă de Mănăstirea Petru – Vodă. În timp, aici s-au retras şi unele maici cu instruire corespunzătoare: maici cu studii superioare în medicină generală, stomatologie, asistenţă socială şi în pedagogie.

Pe lângă un corp smerit de chilii, locul s-a îmbogăţit cu un laborator destinat preparării plantelor medicinale şi cu un paraclis închinat Sf. M. Mc. Pantelimon pentru săvârşirea sfintelor slujbe.

Centrul social pentru copii

Din dorinţa de a oferi un sprijin moral şi material copiilor nevoiaşi, Fundaţia „Justin Pârvu” întemeiată la iniţiativa părintelui Justin a construit între anii 2000 şi 2001 un aşezământ pentru copiii săraci, lipsiţi de cele mai elementare mijloace de acces la educaţie. Acest centru social pentru copii a funcționat (până în anul 2020) cu binecuvântarea Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei şi adăpostea în jur de 25 de şcolari, clasele I-VIII.

În ziua de 8 noiembrie 2005, P.F. Patriarh Daniel, pe atunci Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei, a sfinţit biserica „Sf. Arhangheli Mihail şi Gavriil” a Mănăstirii Petru-Vodă. Cu această ocazie au fost sfinţite şi unele clădiri ale aşezământului mănăstirii de maici, printre care şi centrul social pentru copii, a cărui construire a fost finalizată în anul 2001.

Biserica

În anul 2003 se va pune temelia pentru o biserică mai mare, care va fi construită din lemn de brad, pe o fundaţie de piatră de către o echipă de meşteri populari din Maramureş.

Biserica adăposteşte o raclă de preţ cu sfinte moaşte ale Sfinţilor: Sf. M. Mc. Pantelimon, Sf. Mucenic Iustin Martirul şi filosoful, Sf. Mc. Cristina, Sf. Mc. Natalia, Sf. M. Mc. Ecaterina, Sf. M. Mc. Justina, Sf. M. Mc. Tecla şi veşmântul Sf. Spiridon, precum şi ale unor mărturisitori căzuţi în închisoarea de la Aiud.

Sfinţirea Bisericii Mănăstirii Paltin a fost făcută de către Preasfinţitul Calinic Botoşăneanul pe 2 noiembrie 2008, la slujbă participând şi părintele Justin Pârvu, ocazie cu care a şi fost numit arhimandrit. Biserica mare a mănăstirii a fost sfințită cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”.

Activitatea filantropică

În anul 2006, s-a început construirea unei noi clădiri cu scop social, pentru bătrâni şi bolnavi, vechea bolniţă fiind dezafectată. Azilul de bătrâni din incinta Mănăstirii Paltin este dotat cu 40 de paturi, cabinet de medicină generală, o sală de tratamente, un cabinet stomatologic, un ecograf, un cabinet de fizioterapie şi o farmacie, toate întreţinute de maici care au studii medicale corespunzătoare. Acest azil are şi un paraclis cu hramul Sf. Spiridon.

În acest cămin pentru bătrâne, au fost (și încă sunt) îngrijite și câteva dintre soțiile foștilor deținuți politic, mărturisitori din temnițele comuniste, precum: Pr. Gheorghe Calciu Dumintreasa, Toader Popescu, Ioan Ianolide și alții.

Maicile din aşezământul social de la Petru – Vodă se nevoiesc neîncetat înspre mântuire din zori până în miez de noapte: ziua o dedică îngrijirii şi slujirii copiilor şi bătrânilor, în vreme ce noaptea o închină întotdeauna rugăciunilor, slujbelor şi nevoinţelor personale.

Rugăciune și iubire

Slujba de noapte începe la miezul nopţii şi până în zorii dimineţii maicile pomenesc pomelnicele credincioşilor şi psalmodiază întru slava lui Dumnezeu. Rânduiala slujbelor din mănăstire urmează fidel regulilor Tipicului Sf. Sava cel Sfinţit.

Pe lângă slujirile social-filantropice, maicile îndeplinesc şi multe alte ascultări, precum grădinăritul, creşterea animalelor, brodarea de veşminte preoţeşti şi costume naţionale, croitoria, litografierea şi zugrăvirea de icoane bizantine, editarea unor cărţi şi a unei reviste de învăţătură ortodoxă intitulată „Atitudini”.

O parte din maici se ocupă cu culegerea şi prelucrarea plantelor medicinale, valorificând bogăţia fito-terapeutică a împrejurimilor. În cadrul unui laborator se prepară medicamente naturiste: creme, siropuri, uleiuri şi tincturi pentru o gamă largă de afecţiuni. Laboratorul de plate medicinale al mănăstirii Paltin se cheamă „BIOPALTIN”. 

Aşezământul social-filantropic al mănăstirii Paltin reprezintă încununarea activităţilor părintelui Justin Pârvu de zidire duhovnicească şi de lăcaşuri de ajutorare pentru credincioşii de pretutindeni, aflaţi în nevoi, o pildă de lucrare creştină pentru Biserica zilelor noastre, similară celei înfăptuite de Sf. Vasile cel Mare pentru Biserica timpului său.

În prezent, în această mănăstire vieţuiesc 130 de maici, sub oblăduirea călduroasă a maicii stareţe, Monahia Justina Bujor, de profesie medic și ucenică apropiată a Părintelui Justin.

Părintele Justin despre Mănăstirea Paltin

Dragii mei, și astăzi port o bucurie pentru că la mănăstirea care este la doi kilometri mai în jos, mănăstire de maici, unde am făcut acolo o așezare monahală, o școală pentru copii, un azil pentru bătrâne care funcționează acum în al doilea an, acolo s-a deschis un laborator de medicamente pentru alinarea bolnavilor noștri și a credincioșilor care vin la mănăstire. Sunt bucuros că Sfântul Sinod a aprobat definitiv a doua mănăstire de maici numită, Mănăstirea de maici de la Paltin. Spre deosebire de Mănăstirea Petru-Vodă, dincolo i-au dat denumirea de Paltin, de la o poiană frumoasă din apropiere.

Pe lângă mănăstire ați ridicat şi un schit, o școală, un centru pentru copii și un spital, un azil pentru bătrâni.

Da. Eu am iubit copiii de mic, de mic eu am iubit foarte mult copiii. Am fost de multe ori trimis la parohie, trimis în sărbători de Paşti, de Crăciun şi mi-au fost dragi, familia mi-a fost dragă. Eu, desigur, dacă m-am dus la mănăstire, n-am mai avut posibilitatea să am copii, dar când am avut un prilej de ajutorare, iată, îndată am făcut o clădire acolo pentru copiii orfani.

La început ne-am găsit aici cu vreo șapte, opt copii săraci, necăjiți. Stăteau în timpul vacanței, stăteau de sărbători. Măi, dar copiii aceștia stau aici, așa, ai nimănui? Ş-atunci m-am gândit: ia să fac eu o casă, să-i am eu aici pe copiii aceștia, să le dau o întreținere, să le fac o educație cu ajutorul lui Dumnezeu şi să-i învăț oleacă de carte, după puterea lor. Savant poate nu se va mai face dintr-înşii, dar nişte oameni de omenie, poți să faci, că de când avem mulți savanți noi ne-am ruinat cu totul. Savantul zboară în aer, nu se mai oprește la cele de jos.

Așa că am făcut aici încă o clasă, încă o clasă şi-am ajuns până la clasa a opta. I-am dus la școală, dar cu ce îi întrețin pe copiii aceștia? Și am avut la un moment vreo cinci, șase maici, trebuia să le dau de lucru. Iată, aveți copiii aceștia, îngrijiți-vă de ei! Şi în felul acesta am făcut un schit de maici.

Roadele bătrâneții Părintelui Justin

Dar mai aveam și vreo 5-6 șase femei bolnave grav, în cărucior. Am mai făcut acolo încă o căsuță. Și am pus tot măicuțe să le îngrijească și în felul acesta a ieșit și oleacă de azil. Și astfel am ajuns să-ndeplinesc o rânduială a vechilor mănăstiri, a Marelui Vasile, care a format spitale și cămin de copii pe lângă mănăstiri.

M-au mai ciocănit cei mari că: „Bătrânul cela a luat-o razna acolo la Petru Vodă”. Dar eu am mers înainte, pentru că duhul meu așa mi-a dictat. Că am spus multă vreme că mi-au plăcut copiii. Și via mea de abia la bătrânețe, a început să dea roadele cuvenite.

Și în felul acesta s-a născut oarecum așezarea aceasta. Și așa s-au făcut lucrurile acestea și-mi dau seama, dragii mei, prin experiența asta că foarte mult face banul acesta al săracului. Nu trebuie sponsori cu miliarde, nu-ți trebuie oameni de ajutorare extraordinari, că nu ăștia dau sporul, ci banul curat. Jertfa curată, sănătoasă, aceea crește ca planta din apă.

Pr. Justin despre azilul de bătrâne

Acest azil este important pentru faptul că aici este toată esenţa şi nevoinţa frăţiilor voastre. Şi aici va fi şi acoperământul acestui mare ierarh Spiridon împreună cu frăţiile voastre, în vremurile grele care vor veni.

Acest centru să fie un scut de apărare pentru bolnavii aceştia care se adăpostesc aici din mila lui Dumnezeu şi a frăţiilor voastre. Este importantă această lucrare şi pentru faptul că aici vor zăcea oameni îndureraţi cu suferinţe care aşteaptă de la frăţiile voastre milă. Unui bolnav să-i aducem orice, bunătăţi care să-l satisfacă, tratament şi medicamente. Dar acest tratament dacă nu este completat cu picătura de inimă, este zadarnic. Un bolnav nu se îngrijeşte după un program rece. Un bolnav se îngrijeşte din inimă, dintr-o inimă apropiată de a lui. Vedeţi şi copiii aceştia care sunt pe aici, pe la noi, cât de mult doresc să vadă bucurie, să vadă faţă senină şi dragoste şi apropiere de ei. Poate că acasă la ei ar fi avut lucruri mai mult sau mai puţin hrănitoare, dar ei au nevoie de durerea şi de compasiunea noastră faţă de ei.

Pr. Justin Pârvu a viețuit ultimii 3 ani din viață la mănăstirea Paltin, unde a fost îngrijit cu multă dragoste și evlavie de către maicile din mănăstire. Chilia Părintelui Justin este astăzi muzeu, unde pelerinii pot să viziteze chilia sa memorială, unde s-au păstrat bunurile și obiectele ce au aparținut marelui duhovnic.

Lângă chilia Părintelui Justin a fost amenajat și un mic muzeu dedicat memoriei martirilor și mărturisitorilor din temnițele comuniste.