NU IEȘI DIN CUVÂNTUL DOMNULUI | SF. ILARION FELEA

Zidirea casei

Înainte de a încheia Predica de pe Munte (Mt. 5:7) în care se cuprind cele mai frumoase învăţături din Sf. Evanghelie, Iisus Hristos Mântuitorul a asemănat pe creştinii buni cu oamenii care îşi zidesc casa pe stâncă, iar pe cei răi cu oamenii care îşi zidesc casa pe nisip. Vezi Evanghelia de la Matei.

Când zideşte omul casă, atunci mai întâi alege locul potrivit. Nimeni nu zideşte casă pe nisip sau în mlaştină. La fel când cineva doreşte să-şi facă o casă sănătoasă, nu-şi pune temelie slabă de pământ, ci temelie de piatră sau de beton armat cu fier.

Aşa lucrează omul înţelept. Creşterea aceasta nu se poate face, fără ascultarea de cuvântul Evangheliei: «Cel ce ascultă cuvântul Fiului şi face voia Tatălui Ceresc, acela mare se va chema în împărăţia cerurilor» (Mt. 5:19).

Cum să nu ruinăm fericirea?

Omul care nu-şi aşază viaţa sufletului pe temelia de stâncă a cuvintelor lui Dumnezeu, este un fiu pierdut, ameninţat să-şi ruineze fericirea şi să-şi risipească în zadar toată viaţa.

Creştinul bun e fiul ascultător de Tatăl Său, Dumnezeu. Una din grijile lui de căpetenie este să facă voia Domnului şi să nu iasă niciodată din ascultarea Evangheliei Lui, după cum şi scris este în Cartea Sfântă: «Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău şi din toată virtutea ta! Poruncile pe care ţi le dau astăzi, să le păstrezi în inima ta, să le sădeşti în sufletul fiilor tăi şi să vorbeşti de ele când stai în casa ta, când călătoreşti, când te culci şi când te scoli. Leagă-le ca pe un semn, poartă-le ca pe o tăbliţă pe fruntea ta, scrie-le pe uşorii casei tale şi pe porţile tale» (Deut. 6:5-9).

Nu ieşi niciodată din cuvântul Domnului. Odihneşte-ţi sufletul pe stânca Evangheliei şi ia seama totdeauna că «nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul lui Dumnezeu» (Lc. 4:4).

Care sunt temeliile slabe ale sufletului?

Cam aşa stăm şi cu casa sufletului. Dacă vrem să fie sănătoasă şi trainică, nu o putem zidi decât pe temelia de stâncă a cuvântului lui Dumnezeu. Sunt şi temelii de nisip pe care îşi zidesc unii oameni neînţelepţi casa sufletului: necredinţa, iubirea de sine, lăcomia, poftele păcătoase, plăcerile vinovate, gândurile şi părerile deşarte. Toate acestea sunt temelii slabe. Când bate vântul îndoielilor, când vin furtunile încercărilor şi apele durerilor, atunci – dacă ne-am zidit casa pe nisip – toate se răstoarnă în noi şi în jurul nostru. Atunci ne pierdem capul, ne văităm şi nu mai ştim încotro să o luăm.

Omul de credinţă, omul care stă cu sufletul pe temelia de stâncă a Evangheliei Domnului, nu poate fi clintit din loc de nicio furtună, de nicio îndoială şi de nicio durere. Omul acesta e ca stânca: pot bate în ea cât vor apele mării, că nu o pot mişca din loc. Valurile o spală şi o lasă mai curată de cum a fost, dar tot nemişcată.

Orice clădire fără El se dărâmă

Există pentru noi, oamenii, o «piatră vie, aleasă şi de mare preţ» (1 Petr. 2:4): «Piatra cea din capul unghiului» pe care atâţia ziditori nu o bagă în seamă (Mt. 21:42), temelia vieţii veşnice: Iisus Hristos (1 Cor. 10:4). Orice clădire fără El se dărâmă. Orice neascultare de cuvântul Evangheliei Lui se plăteşte scump, ca orice rătăcire şi ca orice greşeală.

Noi, creştinii, «suntem zidiţi pe temelia Apostolilor şi a prorocilor, piatra cea din capul unghiului fiind Însuşi Iisus Hristos» (Ef. 2:20-21).

(Extras din cartea „Pildele Mântuitorului” de Pr. Ilarion V. Felea)