NU PLECAȚI DIN ȚARĂ | PĂRINTELE VALERIAN

În închisoare L-am pipăit pe Dumnezeu

Ar trebui ca soarele să stea, timpul să stea, ca să vorbesc despre țara mea, pe care o iubesc mai mult decât pe mine. A fost ușoară închisoarea pentru că am fost cu Dumnezeu. Acolo am pus mâna pe Dumnezeu, L-am văzut, L-am pipăit.

Noi umblăm astăzi după minuni, să-L vedem pe Dumnezeu, să vedem sfinți. Dragii mei, Sf. Ioan Gură de Aur spune: ,,Minunea cea mai mare este să ne schimbăm viața”. Dacă ne schimbăm viața, acest lucru este mai mare decât dacă ai învia un mort.

Să fiți inimi înflăcărate! Vă vorbesc din inima mea, rup din sufletul meu ca să intre în sufletele voastre. Vrea Dumnezeu să întoarcă plaga de la noi.

Eu nu plec din România mea, este grădina Maicii Domnului. Iar Preasfânta Născătoare de Dumnezeu este ocrotitoarea neamului nostru românesc. Am scăpat de multe ispite grele, rugându-mă la ea, rugându-mă la sfinți. Eu zic așa: „Doamne Iisuse Hristoase, Maică Curată, cu toți sfinții laolaltă, miluiește lumea toată și pe mine, păcătosul și spurcatul”. Aceasta este rugăciunea mea, asta este bucuria mea. Cea mai mare bucurie a mea este că nu mi-am trădat credința și neamul meu românesc.

Noi iertăm!

Mi-aduc aminte că la Aiud l-am întâlnit pe Sandu Tudor. A venit pe la noi când eram în râcă cu Securitatea, oarecum ca să pună cuvânt la Patriarh să nu mai facem închisoare. Și a venit cu starețul de la Mănăstirea Neamț și ne-a rugat frumos: ,,Băieți, am puterea să vă scap închisoare. Mergeți la mine la Rarău să facem o catedrală acolo?”.

Și i-am spus în scurte cuvinte: ,,Noi aparținem de Părintele Ioan Iovan, suntem o pepinieră de-a lui. Cum va spune el”… Părintele Ioan i-a spus așa: ,,Ce vreți, părinte Daniel?”. ,,Vreau călugării de la Sihastru să mi-i dați să facem acolo la Rarău o catedrală!”. Și Părintele Ioan a spus așa: ,,Ce vreți? Catedrală? Catedrală vei face în închisoare din oasele sfinției tale!”. Și atunci Părintele Daniel, cu protopopul, cu starețul au zis: ,,Fie voia Domnului!” și au plecat.

Și l-am întâlnit după 5 ani la Aiud. Și i-am spus: ,,Părinte Daniel, care-i catedrala? Știți, o parte dintre dumneavoastră când ați fost arestați cu Rugul Aprins…”. ,,Păi, am gândit omenește”. Noi, toți, care am băut paharul dulce al suferinței, nu ținem mânie. Iertăm, că nu moare omul de suferință. Moare când nu-L are pe Hristos, când nu știe ce e cu el.

„Să tresăltați de bucurie că sunteți români!”

Dragii mei părinți, dragii mei iubiți, să tresăltați de bucurie că sunteți români, să tresăltați de bucurie că sunteți creștini români! Acum vă spun o durere, fără jenă. Înainte de a ne lăsa, Părintele Ioan a ținut un cuvânt la maici și acolo a spus așa: ,,Eu mă duc în cer (n-a spus închisoare). De acolo, mă voi ruga să nu vă lipsească rugăciunea Doamne Iisuse, dar vă cer un lucru! Fiți uniți! Fiți în unitate! Unitatea este mai presus ca fecioria!”.

Ce este astăzi, mă doare inima. Este dezbinare. Dacă poporul suferă astăzi, dăm vina pe unii și alții, dar vina cea mai mare o purtăm noi, haina noastră, pentru că nu ne facem datoria. Să nu fim doar purtători de haine! Să fim purtători de Hristos!

Avem preoți, avem sfinți chiar dacă Occidentul ne-a adus puroiul păcatelor. Poporul nostru a suferit, va mai suferi, dar să nu fim lași! Să-L mărturisim pe Hristos! Să punem genunchiul la pământ, să ne rugăm să-și întoarcă Dumnezeu mânia care este asupra noastră.

Plaga de deasupra omenirii

Am apucat secetă, am apucat război, scarlatină, tifos, holeră, dar acum această plagă e pe toată omenirea. Dumneavoastră, dacă nu căpătați ceea ce doriți, înseamnă că nu-i rugați pe sfinți. Alergați la medici, la vrăjitori, la descântători… De aceea nu căpătăm, că nu cerem. Toți ne rugăm cu buzele. Fiți lei, fiți vulturi!

Rugați-vă la sfinții martiri din închisori! Fiți la înălțimea lor și nu vă întristați! Urmați Biserica, nu vă depărtați de ea! Treziți-vă! Luați calea cea dreaptă cât mai e ziuă! Nu vedeți? Foc în stânga, foc în dreapta, prăpădul.

Eu, când eram în închisoare, m-am rugat: „Doamne, dacă Îți este plăcut că sufăr pentru Tine, arătă-mi un semn”. Și am visat că în ziua în care sunt călugărit (de ziua Crucii, în ’52), mă aflam într-o suferință. Am văzut valuri, valuri de foc de la Răsărit, cum sunt valurile mării și pe Mântuitorul cu crucea în spate, pe care scria: «Iată, foc și nenorocire vor veni»”.

Eu în mănăstire am stat 5 ani. Pregătirea, călugăria mea au fost în temniță. După 9 ani de pușcărie m-au luat la altă închisoare, că a fost Decret, să dau declarație că să termin cu poveștile popilor, să trec în colectiv și să mă căsătoresc. Dar nu i-am ascultat. Eu nu fac ce vreau eu. Eu fac ce vrea Dumnezeu. Iar pe voi, Domnul și Măicuța Domnului, cu toți sfinții laolaltă să vă întărească în credință!

(Extras din Revista Atitudini Nr. 74)