CINE ESTE ÎNFRÂNTUL?

Cu cei ce stăteau de o parte, Iisus Domnul a avut milă, dar pe cei ce L-au mărturisit cu curaj și nu au stat pe margine, i-a umplut de har și de slavă!

Fericiți cei prigoniți pentru dreptate, ne vestește Domnul. O inimă bună nu poate suferi nedreptatea și miroase minciuna. Să devenim fii ai Luminii, râvnitori iar nu delăsători leneși. Eroii primesc har, martirii sunt fiii dragostei Dumnezeiești. Pentru smerenia lor, Dumnezeu poate schimba lumea. Și ce poate fi mai măreț decât atunci când cel ce azi te osândește și prigonește, mâine îți va fi prieten și împreună-slăvitor cu Domnul Răstignirii dar și al Învierii? Un Domn atât de „înfrânt” de dragostea pentru păcătoși, încât a dăruit Învierea și biruința veșnică tutror celor ce vor să biruiască întunericul acestei lumi.

Dacă vă simțiți astfel înfrânți, nu uitați că și Cel atotputernic S-a lăsat înfrânt. Pentru ca noi să ne schimbăm! O, de am simți biruința vieții celei veșnice în noi înșine. Atunci am simți Adevărul și nu am putea suporta nedreptatea și fărădelegea.

Redăm mai jos cuvintele îndurerate ale unui preot, păstor de suflete, care nu a uitat jertfa martirilor lui Hristos, martirilor acestui neam răstignit.

Plânsul unui preot al lui Hristos

Hristos a Înviat! Acum aproximativ 2000 de ani în Palestina stăpânită de romani , Pilat guvernatorul provinciei aflat în fata Fiului Lui Dumnezeu făcea o mărturisire prin care ridica ștacheta umană : Ecce Homo! Iată Omul! Omul cel adevărat al iubirii desăvârșite, al jertfei și al Adevărului. Acesta este omul cel dumnezeiesc. Omul pământesc este însă un om al contrastelor care a pierdut acel ,, imago Deii” al Creatorului Treimic.

Dumnezeu sau Baraba

Acest om capabil de orice a ales atunci ca și astăzi între Dumnezeu și Baraba. Atunci ca și acum omul a ales hoția. A refuzat pe Cel care ne arătase Calea, Adevărul și Viața . A întors spatele Dumnezeului iubire și ales calea junglei ca și condiție umană. Întotdeauna am considerat ca este mai bine să întorci spatele adversarului decât să îl provoci. Astfel va rămâne mic și nu va putea cultiva ideile sale care pot fi distrugătoare. Istoria este plină de astfel de exemple când adversarii au fost prea mult băgați în seamă și ei s-au cocoțat în vârful grămezii.

România încheie o nouă etapă din ceia ce numesc o perioadă a confuziilor, dar în cele din urmă a ales să meargă tot cu Baraba. Drum bun.

Cu ce Românie vrei să rămâi?

Eu rămân în România bunului simț și a valorilor morale și spirituale pe care le-am moștenit de la martirii și sfinții acestui neam, de la bunicii și părinții care mi-au arătat un singur drum. Cei drept unul strâmt și greu dar mântuitor. Să merg mai departe cu Hristos , cu Crucea și Răstignirea Lui care sunt insuportabile și sminteala pentru ne-crestini.

De aceea am ales și mărturisesc că am votat cu toate aceste adevăruri nepieritoare în suflet. Cu gândul că nu vom atrage foc din cer aprobând hidoșeniile acestei lumi, cu gândul că viitorul acestei nații , copiii și nepoții noștri, nu vor fi nevoiți să înlocuiască ora de religie cu o religie a sexului în care mințile lor curate de îngerași vor fi distruse de imagini josnice și ucigătoare de suflet. Mărturisirea și cernerea acum este.
Nu m-am gândit la cele materiale deși trăiesc și în material pentru ca necesitățile familiale o cer pentru fiecare cap de familie. Am pus mai presus de toate Crucea. Vreau să rămân sub ea pentru ca acolo este izvorul vieții și singura imagine suverană unde vezi iubirea Lui Dumnezeu. Pot fi catalogat de fiecare cum dorește dar un singur lucru știu ca Hristos a Înviat și a biruit împărăția celui întunecat. Și mai știu ca Dumnezeu nu și-a luat niciodată cuvântul înapoi și a rămas mereu mai Om decât omul.
Cu iubire frățească
Pr. Ionuț Astefanoae