CUM SE LUMINEAZĂ ÎNTUNERICUL | SF. GRIGORIE PALAMA

Astăzi îl prăznuim poate pe cel mai mare teolog și isihast al Bisericii lui Hristos. Sf. Grigorie Palama este teologul Harului, care atrage atenția asupra pericolului raționalizării credinței, care se poate pierde și stinge prin lipsa unei trăiri autentice în Hristos. A aprinde scânteia credinței din noi este absolut necesar astfel încât să putem să participăm, prin energiile necreate ale Harului Dumnezeiesc, la Lumina necreată, care este Împărăția lui Dumnezeu. Împărăția cerurilor este înlăuntrul nostru, ne spune Mântuitorul. Însă aflarea acestui mărgăritar dinlăuntrul nostru, nu se poate face, conform Sf. Grigorie Palama, decât prin conștientizarea întunericului din noi înșine. Iar întunericul se risipește prin lucrarea poruncilor evanghelice și lupta cu patimile. Aflați în fragmentul de mai jos, cum a dobândit Sf. Grigorie Palama lumina Harului Dumnezeiesc… CUM SE LUMINEAZĂ ÎNTUNERICUL | SF. GRIGORIE PALAMA

Luminează-mi întunericul!

Râvna neobosită a Sf. Grigorie pentru post, rugăciune și priveghere petrecută în trezvia minții îi vor curăți adâncurile sufletului, unindu-i mintea într-o singură rugăciune către Maica Domnului pe care o repeta neîncetat, într-un dureros strigăt de pocăință: „Doamnă, luminează-mi întunericul”.

Răspunsul solitoarei creștinilor nu întârzie să-i parvină prin Apostolul iubirii, Sf. Ev. Ioan care i se arată nevoitorului Grigorie într-o vedenie dumnezeiască, întrebându-l. „Din lumea cealaltă am venit la tine ca sol al Stăpânei a tot ce este sfânt ca să te întreb pentru ce strigi mereu zi și noapte: «Luminează întunericul meu, luminează întunericul meu?». Sf. Grigorie a răspuns: „Ce altceva aș putea zice în rugăciunea mea către Dumnezeu fără numai a cere milă și luminare ca să cunosc și să fac voia Lui, om pătimaș fiind eu și plin de păcate?”. Atunci ucenicul cel iubit al lui Hristos a răspuns: «Stăpâna tuturor ți-a poruncit să nu te temi, nici să șovăi că ea va fi ajutorul tău»”.

Cunoașterea rațională și cunoașterea după Har

„Cunoașterea ce vine din învățătura lumească este un dar al firii și nu al harului, un dar pe care Dumnezeu îl dă tuturor prin fire și pe care omul îl poate înmulți prin strădanie. Numai înțelepciunea noastră sfântă poate fi cu dreptate numită dar al lui Dumnezeu și nu dar al firii.

Prin acest har până și vameșii se fac neguțători de suflete, ba chiar și osârdia arzătoare a prigonitorilor se preschimbă, făcând Paveli în loc de Sauli. Prin această adevărată înțelepciune și noi ne putem face asemenea cu chipul lui Dumnezeu și să urmăm a fi la fel și după moarte”.

Cum dobândim Harul?

„Mintea celor ce sunt la începutul acestei lupte, chiar adunată fiind, sare necontenit și trebuie iarăși adunată necontenit; le scapă mereu, pentru că sunt necercați și pentru că anevoie se contemplă mintea pe ea însăși, fiind și foarte nestatornică. Pentru aceea sunt unii care îndeamnă pe începători să fie cu băgare de seamă la răsuflarea ce iese și se întoarce și să o rețină puțin ca să-și adune astfel și mintea, observând-o în cursul răsuflării”.

Luminarea minții

„numai aceia pot să se unească cu dumnezeiasca lumină și să o vadă, care curățindu-se prin păzirea poruncilor și afierosindu-și mintea rugăciunii curate și nematerialnice, vor primi puterea mai presus de fire a vederii dumnezeiești.

Prin acest har, mintea ajunge a se bucura de strălucirile dumnezeiești, dobândind o formă îngerească și dumnezeiască. În acele clipe omul vede cu adevărat cu duhul, nu cu mintea, nici cu trupul și știe că vede în chip suprafiresc o lumină mai presus de lumină”.

(Extras din Revista Atitudini Nr. 46)