Sfântul Ștefan Milutin, țarul sârbilor

Ștefan cel Mare al țării sârbești

Ştefan Milutin a fost fiul lui Uroş întâiul şi al cneaghinei Elena, iar fratele lui a fost Dragutin.

El a bătut multe războaie întru apărarea credinţei creştine şi a poporului lui.

A luptat împotriva împăratului Mihail Paleologul, deoarece acesta acceptase nelegiuita unire cu Roma şi căuta să atragă şi popoarele balcanice şi încă şi pe monahii athoniți la a recunoaşte această necurată unire.

Ţarul Milutin a luptat spre apărarea graniţelor sale împotriva lui Şişman, căpetenia bulgarilor, şi a lui Nogai, căpetenia tătarilor.

El a ieşit învingător din toate războaiele lui, pentru că îşi punea toată nădejdea numai în Unul Dumnezeu, înaintea Căruia se ruga pururea fierbinte.

Ctitor de locașuri sfinte

A ctitorit mai bine de patruzeci de biserici: în afară de cele pe care le-a zidit pe moşiile lui, adică mănăstirile de la Treskavaci, Graceaniţa, Sfântul Gheorghe de la Nagorici, Biserica Născătoarei de Dumnezeu de la Skopliie, cea de la Baniiska şi altele.

El a mai zidit biserici şi în afara graniţelor Serbiei, la Tesalonic, la Sofia, la Constantinopol, la Ierusalim şi în Sfântul Munte Athos.

S-a săvârşit către Domnul în douăzeci şi nouă de zile ale lunii octombrie, din anul 1320.

Trupul lui s-a arătat curând după aceea a fi nestricat şi făcător de minuni.

El astăzi odihneşte în Biserica Mântuitorului din capitala Bulgariei, Sofia.

(Sfântul Nicolae Velimirovici, Proloagele de la Ohrida, vol. II)