Pomenirea minunii Sfântului Arhanghel Mihail în Colose

În Frigia, lângă Hierapolis, se afla un loc numit Hone („scufundare”), iar la acel loc un izvor făcător de minuni.

Când Sfântul Apostol loan Teologul, însoţit de Filip, a predicat Evanghelia la Hierapolis, el a privit înspre acest loc.

A prorocit că din el va ţâşni cândva un izvor cu ape vindecătoare pentru mulţi, şi că va fi cercetat de marele Arhanghel şi Arhistrateg al Oştirilor cereşti, Mihail.

Prorocia s-a împlinit nu mult după aceea: în acel loc a ţâşnit fără veste un izvor minunat, ale cărui ape aveau proprietăţi vindecătoare, şi la care a început să vină popor mult, din cele mai depărate zări.

Vindecarea muțeniei

Un păgân din Laodiceea avea o fiică mută, fapt care îi macină inima de durere.
Arhanghelul Mihail i s-a arătat în vis şi i-a zis să-şi ia fiica şi să o aducă la izvor, unde va afla vindecare.

Tatăl s-a supus îndată, şi-a dus copila la izvor, şi a aflat acolo mulţime de popor care aştepta să capete vindecare din multe, felurite şi cumplite boli.

Aceştia însă erau cu toţii creştini.

Bărbatul a întrebat cum să facă să obţină vindecarea copilului, iar un creştin i-a zis:

„Trebuie să te rogi Sfântului Arhanghel Mihail întru Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.”
Omul s-a rugat aşa, i-a dat fetei să bea din apa izvorului, iar fata a început să grăiască.

Păgânul cu fiica şi cu toată casa lui s-au botezat întru Sfânta Credinţă Creştină.

Salvarea dată de Arhanghel

Mai după altă vreme, un tânăr pe nume Archippus [Arhip] s-a sălăşluit acolo lângă izvor în vieţuire sobră şi în rugăciune.

Păgânii îl urau pe Arhip, şi îi făceau pururea răutăţi, căci nu le plăcea faptul că acest izvor sfânt al creştinilor dăruieşte tuturor atâta har, şi că la el venea popor de pretutindeni ca să capete vindecare.

Păgânii, în ticăloşia lor, au schimbat cursul unei ape din apropiere, astfel încât ea să curgă peste biserica de lângă izvor şi să o inunde, şi pe ea şi izvorul.

Dar dreptcredinciosul Arhip s-a rugat cu lacrimi, şi Arhanghelul Mihail nu a îngăduit aceasta: ci el a deschis o spărtură în stânca de lângă biserică, şi apele acelea au năvălit în ea.

Aşa s-a mântuit locul acela sfânt, şi de aceea s-a numit el mai apoi Hone, adică „al scufundării,” pentru că şuvoiul de ape a curs în jos, năvalnic, în acea spărtură din stâncă, mistuindu-se înăuntru.

Sfântul Arhip bine s-a nevoit în acel loc până la vârsta de şaptezeci de ani, iar după aceea s-a săvârşit cu pace către Domnul.

(sursă: „Proloagele de la Ohrida”, Sf. Nicolae Velimirovici)

SINAXARUL VIDEO: