Cum S-a născut deci Fiul? Sf. Grigorie de Nazianz

Pentru cei ce nu înțeleg cum S-a născut Dumnezeu din Fecioară?

Nu ar mai fi mare naşterea Lui, dacă ar fi cuprinsă de mintea ta, care nu cunoaşte nici propria-ţi naştere, sau ai înțeles puțin din ea şi numai atât cât îți este ruşine să spui[1]. Şi apoi gândeşti tu că cunoşti totul?

Mult te-ai obosit mai înainte ca să găseşti explicațiile coagulării germenilor existenţei, ale formării, ale apariției, ale legăturii sufletului cu corpul, ale minţii cu sufletul, ale cuvântului cu mintea, mişcarea corpului, creşterea lui, asimilarea hranei, simţirea, memoria, amintirea şi celelalte din câte eşti alcătuit; şi cum unele din acestea aparțin celor două părți ale omului, sufletului şi corpului, iar altele împărțite între suflet şi corp şi pe altele le ia unul de la celălalt. Căci însuşirile a căror desăvârşire se face mai la urmă, îşi iau legile lor puse deodată cu naşterea.

Spune, care sunt acele legi? Şi nici atunci să nu filozofezi despre naşterea lui Dumnezeu, că nu este lucru în afară de pericol. Căci dacă cunoşti naşterea ta, nu o cunoşti neapărat şi pe a lui Dumnezeu; iar dacă nu o cunoşti nici pe a ta, cum poți să o cunoşti pe a lui Dumnezeu? Căci cu cât este mai greu de închipuit Dumnezeu decât un om, cu atât este mai greu de înțeles cu mintea şi naşterea de sus faţă de naşterea ta.

Iar dacă (naşterea aceasta) nu este cu putință de înțeles de către mintea ta, din această pricină crezi că nici nu s-a născut, atunci este vremea să ştergi multe dintre lucrurile existente pe care nu le-ai înțeles cu mintea şi mai înainte de toate pe Dumnezeu însuși; căci nu vei putea să apui ce este El, oricât de îndrăzneț şi oricât de plin de suflet ai fi tu când este vorba de lucruri de prisos.

„Naşterea Lui să fie cinstită în tăcere”

Aruncă-ţi la o parte vărsările şi despărțirile şi tăierile[2] şi felul tău de a gândi, când este vorba de natura necorporală, ca despre un corp şi poate astfel ai putea să cugeți ceva vrednic de naşterea lui Dumnezeu. Cum s-a născut El? Căci iarăşi voi striga plin de indignare acelaşi lucru. Naşterea Lui să fie cinstită în tăcere. Mare lucru este pentru tine să ştii că S-a născut. Cum s-a născut însă, vom fi de acord că nu le este dat nici îngerilor, necum ție să cugeți. Vrei să-ţi înfățișez cum s-a născut? S-a născut cum a ştiut Tatăl care L-a născut şi Fiul care S-a născut. Ce este dincolo de acestea, este ascuns de nor, scăpând slabelor vederi ale minților noastre.

Exista aşadar Fiul când L-a născut Tatăl sau nu exista?

Ce aiureli! Asemenea socotințe se potrivesc cu mine şi cu tine, care în parte eram, ca Levi, în coapsa lui Abraham[3], în parte ne-am născut. Aşa că într-un fel, ființa noastră s-a născut şi din lucruri care existau şi din lucruri care nu existau[4]; cu totul altfel stau lucrurile când este vorba de materia primită, care fără îndoială, este creată din nimic, chiar dacă unii şi-o închipuie necreată[5].

În cazul Fiului, naşterea îi coincide cu existenţa şi de la început, încât unde vei pune această întrebare a ta înconjurată de prăpăstii? Căci este mai vechi decât ceea ce există de la început, pentru ca să punem în acest timp existenţa sau neexistenţa Fiului? Căci şi într-un chip şi în altul va fi dărâmată expresia „de la început”; dacă nu cumva şi Tatăl, la întrebarea noastră repetată, născut după socotința ta din lucruri existente, sau neexistente să fie în pericol de a exista de două ori, odată preexistând, iar altă dată existând, fie de a păți acelaşi lucru cu Fiul, adică să fie din lucruri existente, din cauza neseriozității întrebărilor şi clădirilor tale de nisip, care nu rămân în picioare nici la adieri uşoare de vânt.

[1] Aici se referă la cele câte au loc până să se nască un om

[2] Revărsări, divider, spintecări. Aici face aluzie la josnicia naşterii trupeşti faţă de sublimul şi minunea naşterii dumnezeieşti. La naşterea omenească trebuie ca pruncul să iasă din pântece, ca substanța lui să se dividă în oase, nervi, carne, să spintece membrana care îl învăluie în pântecele mamei, spre a ieşi la iveală.

[3] Evrei VII, 10

[4] Din existene şi neexistenţe, adică noi am existat mai înainte virtual în coapsa străbunilor şi de abia mai apoi am existat real.

[5] Este vorba de Platon, în Timaeus, şi de Aristotel

(Extras din Sf. Grigorie de Nazianz, Cuvântări teologice, Editura Herald)

POMELNICE ȘI DONAȚII

Dacă doriți să contribuiți în sprijinul activităților mănăstirii noastre, ctitorie a vrednicului de pomenire Arhimandrit Justin Pârvu, o puteți face folosind formularul de plată de mai jos…

Amintim faptul că mănăstirea noastră deservește activitățile caritabile ale Fundației Justin Pârvu, care deține Azilul pentru bătrâne – ”Sf. Spiridon”, precum și căminul pentru copii – „Acoperământul Maicii Domnului”, unde maicile se silesc să-i îngrijească cu dragoste și rugăciune ca pe Însuși Hristos Domnul.

Valoarea donației
Frecvența donației

One thought on “Cum S-a născut deci Fiul? Sf. Grigorie de Nazianz

  1. Pingback: Despre rangurile episcopale și duhovnicești. Sf. Grigorie - ATITUDINI - Mănăstirea Paltin

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Descoperă mai multe la ATITUDINI - Mănăstirea Paltin

Abonează-te acum ca să citești în continuare și să ai acces la întreaga arhivă.

Continuă lectura