PR. ILARION FELEA – PORTRET DE FAMILIE. SINAXAR 18 SEPTEMBRIE

BIANCA FELEA-DARIAN – NEPOATA PR. ILARION FELEA

Sunt Bianca Felea-Darian. Bunicul meu dinspre tată a fost frate cu părintele Ilarion Felea. «Această carte, după părerea mea, este cea mai bună operă a Ortodoxiei româneşti, de până acum. Părintele Ilarion Felea este cu adevărat un geniu liturgic al teologiei ortodoxe, al Bisericii Ortodoxe». Aceste cuvinte au fost spuse de către Parintele Justin Pârvu în prezentarea operei “Spre Tabor”, scrisă de Parintele Ilarion Felea si publicată cu osârdia obştii Mănăstirea Petru Vodă (Paltin).

Regret că nu am ajuns mai devreme aici să-i mulţumesc personal părintelui Justin Pârvu pentru respectul acordat părintelui Ilarion Felea şi pentru ajutorul dat la tipărirea operei “Spre Tabor” şi a celorlalte lucrări. Îi mulţumesc însă acum cu smerenie, la un an după ce a trecut la cele veşnice, pentru tot ce a făcut şi face încă de acolo de unde este pentru valorile şi identitatea acestui popor al nostru.

Mulţumesc de asemenea Mănăstirii Petru Vodă pentru tot ceea ce face pentru memoria unchiului meu şi îi mulţumesc personal maicii Fotini pentru invitaţia de a fi azi, 15 iunie 2014, împreună cu familia mea aici, în acest loc binecuvântat.

DIN RELATĂRILE FRATELUI PR. ILARION FELEA

Mi-amintesc cum bunicul meu Miron, veteran de razboi şi doctor în Drept şi unchiul Victor, licenţiat în matematică, ne povesteau când eram mici despre fratele lor, unchiul Ilarion, cu care erau şi prieteni buni şi cu care se întâlneau adesea după slujbă să ia masa împreună, ei având cu toţii un cult deosebit pentru familie.

Despre aceste întâlniri unde ei discutau despre mersul lumii ce devenea tot mai tulbure mi-a povestit la Bucureşti şi unchiul meu Ioan Felea, fiul părintelui Ilarion, cu care eu am o legătură foarte apropiată şi în prezent, poate şi datorită faptului că el a copilărit împreună cu tatăl meu Miron-Onoriu, tatăl meu fiind de altfel şi botezat de către părintele Ilarion. Părinţii tatălui meu au avut amândoi fraţi preoţi care au fost închişi pentru credinţa lor. În familia mea au fost şapte generaţii de preoţi.

CUVINTE MEMORABILE DIN JURNALUL PR. ILARION

Iar acum permiteţi-mi să vă citesc câteva dintre pasajele care m-au impresionat din jurnalul personal al Pr. Prof. Dr. Ilarion V. Felea tipărit sub titlul „Opera vieţii mele – ziuar personal” la Editura Universităţii Aurel Vlaicu Arad:

«6 august 1927: Schimbarea la faţă. Sub titlul “Instalarea de paroh”, ziarul “Telegraful român” publică în numărul 59-60 din 19 August 1927 următoarele:

„Ziua de 6 august 1927 a fost pentru comuna noastră Valea-Brad, din prot. Zărandului, adevărată zi de sărbătoare. După ce parohia Valea-Brad rămase vacantă 5 ½ ani – bunul Dumnezeu a rânduit aşa, ca tocmai în ziua Schimbării la faţă a Mântuitorului, să se schimbe şi aspectul parohiei văduvite.

Dimineaţa la ora 7, enoriaşii comunei, îmbrăcaţi în haine de sărbătoare, se prezintă la casa noului paroh, Ilarion Felea, însoţiţi de cântăreţii bisericii. Doi voinici flăcăi, purtau drapele împodobite cu cununi de flori. Tânărul paroh Ilarion Felea îi întâmpină cu cuvintele „bine aţi venit, dragii mei”, la care credincioşii îi răspund într-un glas: “Trăiască părintele nostru”.

După cuvintele adresate enoriaşilor din partea Părintelui Miron Popoviciu din Mihăileni, care venise să ia parte la această sărbătoare, le rosteşte o rugăciune şi convoiul pleacă spre sf. Biserică, în depărtare de 1 ½ km, înconjurând pe noul paroh, însoţit de Părintele Miron Popoviciu. În frunte mergeau flăcăii cu drapelele şi cântăreţii, cântând troparul: „Bine eşti cuvântat Hristoase…” [În fruntea convoiului la o distanţă de 150 m o ciată de feciori şi copii aplecau ramuri de sălci şi salcâm şi rupându-le le aruncau pe (jos) drum, aducându-ne aminte de intrarea sărbătorească a Mântuitorului în Ierusalim.]

În turnul sf. biserici sunau clopotele (şi toaca), vestind tuturora: „ieşiţi întru întâmpinare că iată mirele vostru vine”. … Acesta a fost în linii generale cadrul sărbătoresc în care s-a făcut instalarea mea de paroh în comuna mea natală Valea-Brad. Va fi o zi neuitată pentru mine, după cum va fi neuitată şi pentru enoriaşii mei, cari m-au dorit cu atâta dragoste, m-au susţinut cu atâta încredere şi m-au primit cu atâta bucurie şi entuziasm».

DRAGOSTEA PENTRU TEOLOGIE

«6.VIII. 1937 … Eu mi-am folosit timpul liber cu studiul teologiei. Căci mi-am zis: unii preoţi folosesc libertatea pentru a se ocupa cu negoţul, cu politica şi cu alte îndeletniciri, cari de cele mai multe ori nu se potrivesc cu preoţia. Eu am făcut acest vot (liber): să-mi folosesc timpul liber tot pentru biserică şi preoţie. Nu voiu regreta niciodată hotărârea aceasta. Deşi autoritatea oficială bisericească nu m-a răsplătit cu nimic până în prezent, totuşi pe alte căi am dobândit atâta mulţumire în viaţă, încât jertfa şi devotamentul meu faţă de preoţie şi ortodoxie mi-au fost răsplătite. M-a răsplătit Dumnezeu şi glasul conştiinţei .»

În încheiere, aş vrea să vă spun că eu, Bianca, port cu mândrie numele Felea fie şi numai pentru aceste cuvinte de suflet din jurnal, din ziua de 28 martie 1928:

«… Sunt fericit că ziua numelui îmi coincide cu ziua naşterii. Până aci viaţa mi s-a desfăşurat tot prin contraste. Am trăit într-un vecinic antagonism cu cele mai intime şi mai arzătoare gânduri şi simţiri ale sufletului meu. Am oscilat mereu între iluzii şi deziluzii. Setea de a trăi şi bucuria de viaţă, împreună cu cele mai scumpe convingeri, îndelung studiate şi deplin întemeiate şi justificate au primit realizări diametral opuse. Am fost mai ales sincer – ca un copil, optimist şi idealist, ca un vizionar.

Decepţii: am preamărit în viaţă fericirea şi iubirea şi am combătut materialismul şi ateismul… Ceea ce constat şi experimentez zilnic, este principiul jertfei şi al lăpădării de lume şi de mine, de aceea învăţ ca să ajut pe cei ce suferă şi înţeleg ca să percep serviciul divin a Golgotei şi a Crucii pe pământ.»

(Cuvânt susținut la mănăstirea Paltin Petru-Vodă, în cadrul unui simpozion dedicat memoriei martirilor din temnițele comuniste, 2015)

Despre viața Părintelui Ilarion Felea și martirajul din temnița Aiudului, puteți citi în cartea Sfinții Închisorilor

POMELNICE ȘI DONAȚII

Dacă doriți să contribuiți în sprijinul activităților mănăstirii noastre, ctitorie a vrednicului de pomenire Arhimandrit Justin Pârvu, o puteți face folosind formularul de plată de mai jos…

Amintim faptul că mănăstirea noastră deservește activitățile caritabile ale Fundației Justin Pârvu, care deține Azilul pentru bătrâne – ”Sf. Spiridon”, precum și căminul pentru copii – „Acoperământul Maicii Domnului”, unde maicile se silesc să-i îngrijească cu dragoste și rugăciune ca pe Însuși Hristos Domnul.

Valoarea donației
Frecvența donației

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Descoperă mai multe la ATITUDINI - Mănăstirea Paltin

Abonează-te acum ca să citești în continuare și să ai acces la întreaga arhivă.

Continuă lectura