STISOC- un miracol (Sau cum se pot cheltui 6 miliarde de lei să afli că eşti prost)

De mai multe zile mă chinui să citesc un raport „ştiințific” ce a făcut multă vâlvă în presă. Din primele rânduri ni se anunța că românii sunt ignoranții şi superstițioşii Europei. Gândindu-mă că un astfel de raport ajută la dobândirea smereniei, am pornit să îl citesc cu elan, în urmă cu vreo săptămână, dar nu am reuşit să-mi mențin interesul. Când am lecturat în prefață despre uriaşul succes al ştiinței în producerea „primei celule sintetice”, m-am lămurit că acest raport îmi va pune nervii la grea încercare.

Am căutat informații despre finanțarea acestui proiect, fiind evident faptul că s-a hrănit din bani publici. Autoritatea Națională pentru Cercetare Ştiințifică  (ANCS) l-a finanțat, în 2008,  cu 6 miliarde de lei vechi! Numai din acest motiv m-am hotărât să îl citesc totuşi, având azi o stare sufletească oricum deteriorată (deci nemaiexistând riscul să mi-o alterez citind raportul).

În loc să mă luminez, în urma lecturii am căpătat mai multe nedumeriri. Prima mea mare întrebare este ce credință au „cercetătorii”? După cum scriu numele Mântuitorului (Isus), nu ştiu ce să cred. Să fie numai ignoranța totală explicația? Totuşi, aceşti oameni trăiesc şi consumă bani într-o țară ortodoxă.

Apoi am citit cu mare curiozitate precizările metodologice. Mă aşteptam să mă lămuresc asupra corelațiilor statistice. Ce teste de verificare a ipotezelor au folosit? Şi, mai întâi, care au fost ipotezele de la care au pornit? Raportul transmite implicit, prin comentariile echipei, existența unor ipoteze (neformulate clar şi neverificate statistic însă). În schimb, precizările metodologice prezintă pe mai multe pagini cum s-a constituit eşantionul. Nivelul ştiințific al precizărilor se află la nivel de tabloid (să fi fost deja aranjată mediatizarea puternică?): „Pentru a verifica dacă apa unui râu este poluată, se extrage o mostră (un eşantion) din apa acelui râu şi se fac diverse teste în laborator. Urmând acelaşi principiu al abordării şi al aplicării metodei ştiințifice, în proiectele de cercetare sociologică se lucrează cu un eşantion de persoane pentru a descrie populația întreagă.” Adânc… Cine de la ANCS, beneficiara cercetării, are nevoie de astfel de explicații? Acest proiect de cercetare, precum toate cele finanțate pe această cale, este realizat (sau ar trebui să fie) de specialişti pentru specialişti. Ceea ce s-ar oferi mass mediei ar fi o altă poveste (deşi cele mai multe proiecte rămân necunoscute).

Raportul spune că unitatea de analiză este individul. În acest caz, nu înțeleg de ce interviul s-a luat la domiciliu. La ce ore din zi s-au completat chestionarele? Dintr-o familie, cine este acasă toată ziua? Cum se mai păstrează reprezentativitatea eşantionului în acest caz? Interviurile la domiciliu au rost atunci când se chetionează probleme legate de viața de familie, mod de comportament al unei gospodării, dotarea cu diverse etc. Când se cercetează opinia individuală, nu se asigură reprezentativitatea astfel. Părerea mea este că rezultatele sondajului se pot manipula (şi) în acest fel. Mă gândesc că şansele ca respondenții să fie femei sunt mai mari prin chestionarea la domiciliu. De aici, diversele „interpretări” ale echipei.

Mai departe, m-au încurcat multe din afirmațiile din raport. „doar 1% au răspuns corect la cele 13 întrebări.” Ce înseamnă corect? Adică au răspuns conform aşteptărilor lor? Cine este această echipă deținătoare a adevărului? Relevant în acest scop este cazul mult mediatizatei şi comentatei întrebări legate de evoluționism şi geocentrism. În chestionar li se cere respondenților să îşi exprime acordul sau dezacordul față de enunțurile cu pricina, având de ales între adevărat sau fals. În raport, răspunsurile sunt preluate cu variantele corect şi greşit. Recunosc că inițial am crezut că adevărat a devenit corect, iar fals „greşit. Chiar dacă nu am înțeles motivul schimbării, am fost dispusă să o accept. Citind însă comentariile cercetătorilor, am înțeles cu stupoare că prin corect şi greşit nu se exprimau opiniile respondenților, ci interpretările cercetătorilor! După puțina mea ştiință, aceasta denotă o lipsă gravă de profesionalism. Un raport onest de cercetare trebuie să reflecte rezultatele cercetării, iar interpretările trebuie să aibă temei statistic sau măcar în literatura de specialitate. Nimeni nu are voie să îşi publice ficțiunile sau convingerile personale la capitolul cercetare ştiințifică şi să mai pretindă şi bani pentru aceasta.

Dacă analizez fraza: „Cel puțin unul din trei români, prin răspunsurile date la întrebările puse, probează a fi: creaționist, geocentrist şi cu cunoștințe precare de genetică, fizică sau medicină.”, înțeleg de aici că a fi creaționist şi geocentrist este echivalent cu a avea cunoştințe precare. De altfel, la altă pagină, creaționiştii sunt etichetați cu deficit cognitiv! În acest caz, care este onestitatea echipei care a cheltuit 6 miliarde de lei pentru a insulta cel puțin jumătate dintre români? Atâta vreme cât în învățământul public creaționismul este prezentat ca alternativă la evoluționism, cum poate o oarecare echipă de aşa zişi cercetători să manipuleze o cercetare pentru a se potrivi cu convingerile lor ateiste?  Şi asta pe bani publici. Din toate acestea înțeleg că această cercetare nu a urmărit să afle nivelul de cunoaştere al românilor, ci gradul de răspândire al ateismului, ipoteza neformulată explicit dar care răzbate din tot raportul fiind că ştiința nu are nicio legătură cu Dumnezeu.

O altă problemă este afirmația privitoare la legătura direct proporțională dintre  învățământ şi nivelul de cunoaştere. Această legătură nu rezultă din cercetare, dat fiind faptul că nu am găsit nicio grilă de corelație între aceste două variabile, nici un χ² care să verifice corelația, nimic. Probabil, cei pe care i-au găsit acasă lipseau şi de la şcoală. Un alt argument că această corelație nu este dovedită (ci este presupusă la nivel de simț comun) este tocmai faptul că, în zilele noastre, la şcoală se aminteşte de creaționism. Sau tocmai în acest fapt constă vina învățământului?

O altă problemă este legătura pe care echipa o face între convingerea (ignoranța) românilor că antibioticele distrug viruşii şi cumpărarea de antibiotice de la farmacie (peste media pe Europa). Aici am aceeaşi nelămurire: de unde rezultă corelația? Cel mult, putem vorbi de o bază legislativă mai permisivă, care dă dreptul cumpărării de antibiotice mai uşor. Însă problema este mai delicată, dat fiind faptul că şi la noi antibioticele se vând numai cu rețetă. Conform modului tendențios de interpretare practicat de echipă, ar rezulta că medicii nu ştiu să prescrie medicamentele şi nu că românii sunt atât de proşti (oricum, această concluzie este în contradicție cu aceea care îi acuză pe români de încredere în homeopatie). La fel, şi problema legată de SIDA. De ce este acest subiect dovada că românii au sau nu deficit cognitiv? Este informația despre SIDA esența cunoaşterii ştiințifice?

Foarte supărătoare este şi confuzia (voită?) dintre religiozitate şi încrederea în horoscop, de exemplu. În consecință, „cercetătorii” nu se sfiesc să afirme: „Cu cât credința religioasă este mai puternic structurată în jurul unor entități supranaturale, şi cu cât practicile religioase sunt mai frecvente, cu atât este mai mare probabilitatea ca stocul individual de cunoaștere științifică să fie mai sărac.” Întâlnim aceeaşi problemă a corelației (ne)verificate cu un test statistic.

Afirmația următoare este, cu siguranță, pe gustul raportorilor: „În schimb, un nivel ridicat de educație școlară şi un grad înalt de cunoaştere ştiințifică generează o atitudine mai favorabilă față de cunoaşterea ştiințifică.” Întrebarea mea (retorică) pentru cercetătorii care (par că) se mândresc că se trag din maimuță este: Păi cum altfel? Dar ce a fost mai întâi: oul sau găina (gradul de cunoaştere sau atitudinea favorabilă)?

Însă ceea ce m-a încuiat şi m-a făcut să mă opresc din efortul de a înțelege ceva din raport a fost afirmația: „ştiința „domeniu ezoteric”. Păi dacă este ezoteric, de ce îi mai chinuie pe bieții români cu întrebările? Am devenit o țară de inițiați?

La fel stau lucrurile şi cu chestionarul. Mă întreb cum au fost alese atributele asociate ştiinței (întrebarea 3). Aceste atribute se bazează pe cercetări anterioare, pe literatura de specialitate, sau pe vreun joc de tip fazan, practicat în timpul liber ce cercetători?

Am mai remarcat numărul mare de întrebări legate de fumat, spre deosebire de cele legate de creaționism, de exemplu.

Însă deosebit de parşivă îmi pare întrebarea: „Dacă vă gândiți la ce cred oamenii despre ştiință, cam câți dintre oamenii din România sunt de părere că” (urmată de Dar cam câți dintre oamenii din România… cred în Dumnezeu etc.) care a devenit în raport temei pentru afirmația: „¾ dintre români sunt de acord că…” La ce foloseşte să ştim ce cred oamenii despre… ce cred oamenii şi, mai ales, prin ce alchimie se transformă în afirmații de genul celei exemplificate mai sus?

Concluzia mea este că acest raport insinuează (fără să dovedească statistic) că mersul la biserică (în amănunt cercetat) prosteşte. (În acest caz, la ei care să fie explicația?)

Mă aştept însă să nu primesc niciun răspuns la aceste întrebări, aşa că închei dându-mi singură unul: Şi pentru că toate acestea trebuiau să poarte un nume li s-a spus STISOC. Pentru 6 miliarde. Mai este de mirare că românii cred în miracole (aşa cum se miră stisocii)?