MOȘ GHERONTIE CEL NEBUN PENTRU HRISTOS | „SIGUR VEȚI AVEA COPIL”

Vizita la Paltin Petru-Vodă

Eram la Petru-Vodă, ca de obicei veneam de joi și stăteam până duminica. Duminică, trebuia să ne pregătim să plecăm de la Paltin și așteptam pe hol la Părintele Justin. Iar maica ce se ocupa de lista persoanelor care intrau la Părintele Justin, mi-a spus la ureche: „Vedeți că vine acum un părinte care urcă repede scările, dar nu este îmbrăcat în preot. (Era Cuviosul Gherontie). Să faceți un pomelnic, să aplecați capul și să ziceți: «Sărut mâna, părinte!»”. Și eu i-am răspuns: „Dar eu aștept la Părintele Justin”. Însă ea a insistat: „Vă rog din suflet să faceți treaba asta!”.

Am luat o foaie și un pix, am pus într-un plic un pomelnic și 50 de lei și când a ajuns în ușă, l-am salutat: „Sărut mâna, părinte!” și i-am dat pomelnicul. Ușa de la Părintele Justin și antecameră erau larg deschise și ușa de la intrare la fel.

Rugăciunea Cuviosului Gherontie

Ne-am așezat în genunchi și Cuviosul Gherontie a spus o rugăciune atât de puternică încât simțeam că se clatină podeaua. A durat câteva minute, dar nu mi-a rămas în cap niciun cuvințel din rugăciunea lui. Am simțit nevoia să deschid geamul ca să respir puțin aer. Era undeva prin octombrie, noiembrie.

Cuviosul a ieșit pe ușă și s-a îndreptat spre lift, iar eu am fugit după dânsul și atunci mi-a zis: „Dacă nu într-un an, cel mult în doi, sigur veți avea…”. Și a venit liftul. Am rămas încremenită. Nu vorbisem cu el despre problema mea, despre faptul că nu puteam avea copii, dar am crezut tot ce mi-a spus el.

Apoi, primului om care i-a ieșit în cale, i-a dat cei 50 de lei din plicul meu, iar pomelnicul l-a aruncat în sus pe treptele azilului, ca și cum problema mea fusese rezolvată.

Plinirea rugăciunii

După aproape șase luni de la întâlnirea cu Cuviosul Gherontie, am rămas însărcinată. Și când a murit Părintele Justin, veneam de la înmormântare, de la mănăstirea de călugări și l-am văzut în drum, pe jos. M-am și speriat. Am deschis geamul și i-am strigat: „Părinte, îți mulțumesc. Sunt însărcinată”. Iar el a început să cânte: „La, la, la…”. Și de atunci nu l-am mai văzut.

Când am dat peste primele două volume din cartea Cuviosul Gherontie, cel nebun pentru Hristos, mi-am zis că ele trebuie să fie în casa mea. Am luat cărțile și am stat câteva nopți până dimineață ca să le termin de citit.

După ce am aflat că îi plăcea foarte mult să împartă plăcinte săracilor, de a doua zi am început să împart și eu plăcinte și să îl trec mereu pe pomelnic.

Ascultarea de Pr. Justin

Trebuie să vă mai spun că pentru problema mea, Părintele Justin m-a trimis la părintele Ilie Lăcătușu și la cuviosul Gherontie. În luna ianuarie, m-am dus cu soțul meu de șase ori la părintele Ilie Lăcătușu și nu am reușit să intrăm decât pe 24 ianuarie, iar în martie am rămas însărcinată.

Am ajuns și la părintele James care slujește la biserica Sfântului Ioan Maximovici din San Francisco. Era în decembrie, o zi de iarnă mohorâtă. Capela unde se găsesc sfintele moaște ale Sfântului Ioan Maximovici are sus gemulețe mici, dreptunghiulare. Pe la jumătatea rugăciunilor pe care mi le citea părintele James, a ieșit soarele și o rază de lumină care a pătruns printr-un gemuleț a început să mă bată pe umărul stâng și să mi-l încălzească. Iar părintele James a zis: „Astăzi s-a schimbat ceva în femeia aceasta”.

Acum îmi dau seama că Părintele Justin vedea oamenii prin care Dumnezeu putea să lucreze ca să primești ajutor în necazurile tale.

(Elena Piștalu, Constanța, Mărturie publicată în Revista Atitudini Nr. 71)