Dependențele arată imaturitate
Cum se pot evita dependențele …, fie din prieteșuguri, fie față de duhovnic?
Da, se întâmplă… Aceasta, de asemenea, are legătură cu caracterul omului, în funcție de cât de sensibil este, de cât de inferior se simte, de cât de lipsit a fost de o îndrumare duhovnicească corectă. În general, dependențele de orice fel, arată o imaturitate a persoanei, atât duhovnicească cât și psihologică.
În anumite situații, dependența poate fi folositoare până la un punct: atunci când monahul este la începutul povățuirii duhovnicești, sau atunci când se află într-o perioadă dificilă, când apar niște probleme duhovnicești. Dar această dependență nu trebuie să fie mereu. Trebuie să lucrăm asupra acestei stări, să ne maturizăm duhovnicește, să ne încredem în dragostea lui Dumnezeu. Să înțelegem că viața este Hristos și nu un om.
În același timp, omul trebuie să se respecte pe sine însuși, valoarea sa personală. Pentru că dacă nu mă prețuiesc pe mine, voi căuta să par important printr-o dependență față de o persoană ce pare să fie importantă. Dar și acela care este în aparență important, doar pare – nu este! Arată această latură care atrage, inspiră, dar de multe ori are multe probleme și el însuși, deși are un mod plăcut, prin care câștigă oameni lângă el.
Aceasta poate fi și o capcană duhovnicească. Cu toții suntem și problematici, dar și valoroși. Valoarea noastră incontestabilă este Hristos. Adăpându-ne din comoara – Hristos – reușim să relaționăm în mod sănătos și echilibrat și cu cei din jur.
Dependența sentimentală și singurătatea
Dacă simt nevoia să depind de cineva, înseamnă ca doresc să fiu important?
Nu neapărat. Se poate să simt nevoia unui sprijin, de care să am într-adevăr nevoie, o perioadă, dar nu trebuie să rămân în aceasta, ca să nu se transforme într-o dependență sentimentală.
Cum putem depăși singurătatea, faptul că ești lipsit de sprijinul și ajutorul pe care poate îl au alții?
Aceasta este o problemă foarte mare, uriașă! Este o ispită, o încercare, dar prin care ne putem maturiza. Nu există o anumită rețetă. Este în funcție de firea fiecăruia, caracterul, dispoziția lăuntrică. Unuia poți să-i spui ceva cu asprime și să-l ajuți să crească, iar pe altul trebuie să îl lași mai ușurel ca să evolueze în timp, chiar dacă mai lent.
Vedem la Părinți două înclinații: unii „taie cu cuțitul”, alții îngăduie cu blândețe. Sfântul Porfirie era mai îngăduitor. Și eu cred că aș fi de acord mai mult cu această cale. De ce? Pentru că metoda aceasta a asprimii, se poate ca cei mai mulți să nu o poată duce și să li se întâmple un rău mai mare decât însăși pricina. Prin urmare, este în funcție de situație și de ce este de folos fiecăruia, de ceea ce lucrează vindecător pentru fiecare.
Când suntem îndreptățiți, ca monahi să schimbam duhovnicul?
Atunci când simți că nu poți înainta, trebuie întâi să cercetezi pricina. Să vezi dacă nu cumva problema este la tine, la nesupunerea ta, la individualismul tău. Trebuie întâi să luptăm, să facem răbdare, să comunicam cu duhovnicul… Și dacă, cu toate acestea, nu simțim ajutor, putem recurge la schimbarea lui, dar aceasta ca o ultimă soluție, nu primă. În general, trebuie să ne rugăm pentru orice problemă și Domnul ne luminează să aflăm și soluția.
Manipularea sentimentală în adicții
Aveți contact cu mulți tineri și, cu siguranță, ați întâlnit multe cazuri de tineri cu adicții. Au tinerii curaj să vină și să vorbească despre problema lor? Cum îi ajutăm?
Vin foarte mulți, da. Desigur că aceste cazuri trebuie gestionate cu smerenie și trezvie, pentru că sunt și pericole. Cei care au dependențe sunt adesea și foarte abili. Încearcă să te sensibilizeze și să instituie un fel de control asupra ta, să te manipuleze sentimental. O face adesea pe tristul, pe plângăciosul și te face să crezi că tu ești vinovat, apoi te duce în direcția care îi convine.
Și poți ajuta pe cineva să înțeleagă că are o problemă, să-l faci să vrea să fie ajutat?
Nu poate fi ajutat dacă nu vrea. Trebuie întâi să vrea, este responsabilitatea lui. Vindecarea unui om începe din momentul în care înțelege că este bolnav. Dacă nu recunoaște, nu poate fi ajutat.
(Extras din Revista Atitudini Nr. 93)
Dacă doriți să contribuiți în sprijinul activităților mănăstirii noastre, ctitorie a vrednicului de pomenire Arhimandrit Justin Pârvu, o puteți face folosind formularul de plată de mai jos…
Amintim faptul că mănăstirea noastră deservește activitățile caritabile ale Fundației Justin Pârvu, care deține Azilul pentru bătrâne – ”Sf. Spiridon”, unde maicile se silesc să le îngrijească cu dragoste și rugăciune ca pe Însuși Hristos Domnul.