STRIGĂT DE DURERE AL PR. JUSTIN PENTRU ROMÂNIA

Românii – apărătorii Carpaților

Țara noastră a fost întotdeauna poarta de intrare și de ieșire, a fost poarta de apărare a intrării celor buni și a celor răi. Aici, ostașii noștri, românii noștri, au stat în apărarea lanțului Carpaților care au fost râvniți și de cei din Răsărit, și de cei din Apus, Că cine are Carpații în mână, are și stăpânirea pământului și a vieții popoarelor. Atât în Răsărit, cât și în Apus, țara noastră joacă un rol foarte important, de aceea și toată mașinația asta care vine peste noi, cu diferite concepții filosofice până la ateismul cras, prin care vor să întunece lumina lui Hristos din sufletele noastre.

Dar, noi suntem convinși că martirajul celor din pușcăriile noastre, Aiud, Gherla, Pitești, veghează asupra noastră fără întârziere. Ne ocrotesc, ne bucură, ne îndeamnă să urmăm pilda lor. Așa după cum au fost și sfinții noștri din primele începuturi, în chinuri, în greutăți, poporul nostru niciodată nu a avut o liniște și o pace, cu adevărat, firească și normală.

Eu trăiesc acuș un secol, dar n-am avut în timpul acestor ani o perioadă în care să mă bucur și eu, și să zic: „Da, dragii mei, trec veacul acesta, bucuros și fericit în adevărul strămoșilor noștri”. Mereu eram sub un stăpân sau altul. A fost primul război mondial, au fost pregătirea și refacerea după primul război mondial. A fost al doilea război mondial. Au venit, în sfârșit, toate hoardele din Apus peste noi. Și acum suntem cu  această rană de vindecare și sufletească, și trupească.

România trădată

Noi, românii, nu am avut niciodată o putere economică, pentru că toate țările acestea occidentale au căutat să se folosească de poziția României între Est şi Vest. Munții noștri, dealurile, văile, apele, sunt un rai pe pământ. Dacă a trecut cineva prin Ardeal, din Sud şi până în Nord, dacă a mers de la Tisa şi până dincolo de Nistru, îşi dă seama despre lăcomia, bogăția care există aici a lumii străine.

Măi, sunt așa de descurajați românii acum, că nu mai cred în nimic, în nicio răscoală şi nu mai au nicio ambiție. Pentru că (poporul) este trădat în continuare, de la început şi până la sfârşit. Nu mai are încredere în nimeni decât în Dumnezeu. De aceea aceştia tot abuzează din toate părțile ca să pună mâna pe ultimele rezerve pe care le mai avem. Pentru că politicul vinde tot până la ultimul leu şi se duce în lumea întreagă, pune în bănci străine şi de acolo trăieşte din neam în neam.

Forța noastră ar mai fi să-i explice omului nostru ce înseamnă să ia străinul o bogăție de natura aceasta. Dar… salariul bun să fie, funcția să meargă şi ţara să se prăpădească. Acesta e interesul lor. Nu doare pe nimeni inima. Noi nu avem pe nimeni cu inimă, din conducători. Principiul nostru creştin este a da celui ce nu are. Cel socialist: să-ţi ia ceea ce mai ai.

Deşi sunt un călugăr prăpădit din munții Neamțului, dar tot plâng şi mă tânguiesc pentru greutățile care ne apasă şi lăcomia aceasta burgheză care a venit peste noi. Am trăit sub presiunea burgheziei, moşierilor, a forțelor acestea politice și economice. Acum trăim sub burghezia aceasta modernă.

Încolo, am dat totul. Mai avem să ne mai dăm sufletul, dar acesta nu e de la ei și nu îl dăm. E de la Domnul. Să plângem şi să ne amărâm pe mormintele strămoşilor noştri! Atât ne-a mai rămas față de lăcomia şi hrăpăreții ăștia din Occident.

Când vom depăși statutul de slugi?

De aceea, și nouă la ora aceasta, ni se cere foarte multă nevoință, ni se cere foarte multă unitate și multă rugăciune. Dacă a fost nevoie de multă rugăciune în țara aceasta, apoi acum, la anii aceștia, se cere îndoit sau întreit. Rugăciunea era mult mai primită înainte pentru că era mult mai puternică și aveam curățenia copiilor.

Când vom depăşi statutul de slugi? Este România stat independent sau nu? Elveţia cum reuşeşte să se sustragă acestei Uniuni şi să fie totodată o mare capitală a Europei?

Să nu credem că ne vrea cineva binele, să ne ocrotească pe noi vreun stat. Păi, cât de greu s-a făcut unitatea aceasta a noastră, a românilor, că ne-au sfâşiat şi ungurii şi ruşii? Ei nu au niciun interes ca noi să fim independenţi şi puternici.

Noi am putea trăi de sine stătători în ţara aceasta binecuvântată de Dumnezeu cu toate bogăţiile; am putea trăi dumnezeieşte. Nu ne trebuie banane, nu ne trebuie portocale, nu ne trebuie ajutorul nimănui. Petrol avem, aur avem, păduri avem, ape şi peşte avem şi atâtea bunătăţi pe care nu ştim să le exploatăm.

(Extras din Volumul V, Ne vorbește Părintele Justin)