MIRCEA ELIADE DESPRE POETUL RADU GYR

Mircea Eliade în corespondență cu Radu Gyr

Dragă prietene,

M-am bucurat că am primit scrisoarea ta o zi înainte de plecarea noastră spre Europa. (Cum era adresată acasă, și nu la Universitate și era recomandată – în cel mai bun caz o citeam în octombrie, deci e foarte probabil că ți-ar fi fost înapoiată cu „adresantul plecat fără adresă”).

Mă bucur că ți-a plăcut ce am mai scris în ultima vreme. Mă bucur, mai ales, că vei publica (sper, curând de tot) un volum de poeme. Inutil să-ți mai spun cu câtă nerăbdare îl aștept.

Prezintă, te rog, omagiile mele soției tale. Te îmbrățișează de foarte departe, bătrânul tău, Mircea Eliade.

M-au surprins (trebuie să recunosc: plăcut) acele câteva articole publicate despre scrierile mele, vechi sau noi, în revistele din țară. Mă socoteam de mult un scriitor român uitat, deși niciodată nu m-am îndoit că voi fi redescoperit postum. Într-un anumit sens, interesul pe care mi l-au arătat câteva reviste între sept. 1967 și martie 1968, mă tulbura: mi se părea că ghicesc în el un avertisment al morții apropiate. Din fericire, „interesul” a dispărut tot atât de neașteptat pe cât a apărut – și eu mi-am venit în fire și m-am întors la treburile mele (printre care țin să subliniez, literatura românească se numără în frunte. Vei primi curând, de la Paris, pe adresa ziarului la care colaborezi, o lungă povestire: „Pe strada Mântuleasa”…).

(25 iulie 1968

Swift Hall, University of Chicago, Illinois 60637)

Dragă prietene,

Întâi și întâi, An Nou fericit, ție și soției și nouă tuturor! Multe mulțumiri pentru cele patru poezii pe care mi le-ai dedicat. Abia aștept volumul – ca să citesc și restul producției (oribil cuvânt!) tale recente.

Îți trimit, prin poșta aeriană, „Pe strada Mântuleasa”. Dacă n-o primești până într-o lună, scrie-mi, ca să încerc să ți-o trimit prin Paris.

Volumul II și III din „Amintiri” sunt scrise, dar n-am publicat decât capitole și fragmente, prin diferite reviste. Fiind vorba despre tinerețea unui scriitor și eu scriindu-mi autobiografia ca o operă postumă, adică, foarte sincer…

Ca noutăți: în februarie îmi apare o carte la Univ. of Chicago Press, „The Quest[1]”(ediția franceză la Gallimard, la toamnă). Tot în febr. și tot la Univ. of Chicago Press apare „Mythes and Symbols: Studies in Honor of Mircea Eliade” – un enorm Festschrift de 660 pagini. Colaborează cei mai importanți istorici ai religiilor și orientaliști, dar și filosofi (Paul Ricoeur) și scriitori (E. Jȕnger, Cioran etc.). Voi trimite cărțile la Biblioteca Academiei. De la 1 febr. la 15 martie voi fi în California (Santa Barbara), iar în aprilie, pentru 2-3 săptămâni, în Argentina.

Sincere omagii soțiie tale și o prietenească strângere de mână ție,

al tău, Mircea Eliade.

(8 Ian. 1969

Swift Hall, University of Chicago, Illinois 60637)

Radu Gyr lui Mircea Eliade

Țapul sălbatic                                                                                                               

L-am întâlnit în râpa de sub cruce,

zvârlit de pândă, cu pădurea-n nări.

Era frumos ca piscul când străluce

și tânăr cum e vântul beat de zări.

Când fremăta din creștet ca gorunii,

când împietrea ca țancul de granit.

Punând sfințenie sălbăticiunii,

soarele-i ’sta-ntre coarne, răstignit.

Sub gresii aspre, ochii lui, o clipă,

s-au dușmănit, fierbinți, cu ochii mei,

în vârfuri de cuțite care țipă

și-n crâncene amnare cu scântei.

Opriți în loc, o clipă, față-n față,

ne-am fulgerat, năpraznici și vrăjmași.

Îl căutasem parcă de o viață

și-acum țâșnea din flăcări la doi pași.

Ca prins în rădăcini, cu pumnii țepeni,

n-am tras nici plumbi, nici n-am smucit jungher.

Pe repezișul cremenei cu jnepeni

jivina mea s-a năpustit în cer.

[1] Titlul versiunii în limba franceză este La Nostalgie des Origines

(Extras din Revista Atitudini Nr. 63)