SFINȚII PĂRINȚI DESPRE PLANTELE MEDICINALE | IOAN VLĂDUCĂ

Învăţătura Sfinţilor Părinţi despre plantele medicinale

 Folosirea plantelor medicinale este, înainte de toate, o problemă teologică. Dumnezeu, ştiind mai dinainte că în urma căderii vor apărea şi bolile, a rânduit plante medicinale pentru alinarea şi tămăduirea celor suferinzi. Tot Dumnezeu a înţelepţit pe medici, ajutându-i să descopere proprietăţile tămăduitoare ale plantelor. „Domnul a zidit din pământ leacurile, şi omul înţelept nu le va defăima. Şi El a dat oamenilor ştiinţă, ca să Se mărească întru leacurile Sale cele minunate”(Înţelepciunea lui Sirah 38:4-6).

Despre importanţa plantelor, Sf. Ioan Damaschin ne învaţă astfel: „Dintre plante şi ierburi, pământul produce unele cu rod, altele pentru mâncare, altele mirositoare; florile sunt dăruite spre desfătarea noastră, spre exemplu trandafirul şi cele asemenea; altele, pentru vindecarea bolilor. Căci nu este vreo vieţuitoare, nici vreo plantă în care Creatorul să nu fi pus o oarecare energie, care să nu fie folositoare oamenilor. Căci Dumnezeu, cunoscând pe toate înainte de facerea lor, a ştiut că omul, prin voia sa liberă, are să calce porunca şi are să fie supus stricăciunii; pentru acest motiv a creat toate spre trebuinţa lui potrivită, pe unele în tărie, pe altele pe pământ şi pe altele în apă”.[1]

Tot aşa ne învaţă şi Sfântul Vasile cel Mare: „Niciuna din ierburile făcute de Dumnezeu nu-i de prisos, nu-i nefolositoare: sau dau hrană uneia dintre necuvântătoare, sau sunt descoperite de ştiinţa medicală pentru vindecarea bolilor noastre. Chiar şi plantele otrăvitoare ne sunt şi nouă folositoare în unele ocazii. Cu mătrăguna doctorii vindecă insomniile, cu sucul de mac potolesc durerile cumplite ale trupurilor […] iar cu spânzul au vindecat boli învechite”.[2]

Folosirea plantelor medicinale pe teritoriul nostru din cele mai vechi timpuri

Arta vindecării bolilor cu ajutorul plantelor medicinale are în ţara noastră o veche şi bogată tradiţie. Cercetările arheologice au dat la iveală atât vase (infuzoare, pâlnii de lut ars), cât şi vechi forme fitoterapeutice.

Bunul Dumnezeu ne-a dăruit pe aceste meleaguri o mulţime de plante, pe care înaintaşii noştri le-au numit cu peste 5000 de nume. Multe dintre ele sunt plante medicinale.

Medicul grec Dioscoride semnalează în lucrarea sa De Materia medica faptul că dacii foloseau pe scară largă plantele medicinale pentru tămăduirea diverselor boli. Se foloseau: cimbrişorul, ţintaura, ghinţura, menta, murul, muşeţelul, podbalul, socul, urzica, salvia şi altele.

Trebuie să menţionăm faptul că înaintaşii noştri, luminaţi de Dumnezeu, au ales cu multă chibzuinţă formele de utilizare a plantelor medicinale. Cercetările moderne au dovedit că ceaiul, maceratul de plante în vin, ţuică, oţet sau ulei, precum şi alifiile din plante pe bază de unt sau untură, reuşesc extragerea celor mai importante principii active.

Se cuvine să amintim aici prima carte de plante medicinale tipărită la Cluj în anul 1578, intitulată Herbarium, precum şi Pravila lui Matei Basarab, tipărită la Târgovişte în 1652, în care se arată că vraciului îi revine sarcina să cerceteze ierburile spre a le descoperi pe cele cu proprietăţi de vindecare şi pe cele care pot fi folosite împotriva otrăvurilor.

În Hrisovul domnitorului Grigore Ghica emis în anul 1725 la înfiinţarea Spitalului Pantelimon din Bucureşti, se arată rolul farmacistului ca „ştiutor şi cunoscător al botaniceştilor ierburi”, cât şi ca recoltator al plantelor medicinale necesare spitalului nou înfiinţat.

În 1833 s-a înfiinţat la Iaşi Societatea de Medici şi Naturalişti, care şi-a propus, între altele, studierea plantelor medicinale din flora spontană.

După cum reiese din prima ediţie a Farmacopeei române (din 1862), arsenalul terapeutic al medicinii ştiinţifice era constituit în cea mai mare parte din produse vegetale, tincturi şi extracte.

În 1904 a luat fiinţă, la Cluj, prima staţiune experimentală din lume specializată pentru plantele medicinale.

Preocupările pentru plantele medicinale s-au dezvoltat în cadrul Institutului de Cercetări Agronomice (după 1930).

La Fundulea, în judeţul Călăraşi, a fost înfiinţată Staţiunea Centrală de Cercetări pentru Plantele Medicinale. Activitatea ştiinţifică a acesteia a fost coordonată de Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice (ASAS).

Contribuțiile fitoterapiei românești în lume

Cercetătorii români au adus contribuţii importante la studierea şi valorificarea plantelor medicinale din Asia şi Africa.

În ţara noastră s-au identificat multe plante medicinale spontane şi s-au analizat principiile active; s-au identificat speciile care pot înlocui produsele vegetale din import; s-au cultivat pe zone întinse anumite plante medicinale; s-a dezvoltat industria farmaceutică şi a fost sprijinită producerea medicamentelor din plante; s-a editat un număr mare de cărţi, broşuri şi pliante referitoare la plantele medicinale; s-a creat o gamă largă de ceaiuri medicinale.

Extractul de muşeţel, împreună cu uleiul volatil de pin, a fost utilizat în compoziţia preparatului Stomadex, folosit pentru dezinfectarea pre-operatorie a cavităţii bucale.

Folosind uleiuri volatile din plante, Laboratorul Galenic al Oficiului Farmaceutic din Iaşi a produs un înlocuitor al medicamentului Rowachol, sub denumirea de Bilochol, cu aceleaşi indicaţii în colecistită, litiază biliară, sindrom post-colecistectomie. Tot la Iaşi s-a realizat produsul Fitogastrin, un extract fluid din mai multe plante medicinale, indicat în hiperaciditate gastrică, gastrită, ulcer gastric, duodenită.

În cadrul Facultăţii de Farmacie din Bucureşti, utilizând antocianozidele din fructele de coacăz negru şi din alte fructe, s-a obţinut produsul Laringosan, utilizat cu bune rezultate în unele afecţiuni ORL.

Din muguri de pin s-a realizat un înlocuitor al balsamului de Tolu, care se importa.

Din frunzele de Digitalis s-au obţinut medicamente pentru boli de inimă: Lanatozid C şi Digoxin.

Vintamina extrasă din saschiu (Vinca minor) se utilizează ca hipotensiv şi pentru îmbunătăţirea oxigenării cerebrale.

Tinctura de cimbru a fost folosită, ca antitusiv şi antibacterian, în compoziţia produsului Tusomag.

Pe baza antocianozidelor din afine s-a realizat produsul Difebion, care protejează vasele sanguine şi regenerează pigmentul retinian.

Extractul de crăiţe (Tagetes patulus) a fost utilizat pentru obţinerea produsului Heligal, indicat pentru îmbunătăţirea vederii şi pentru înlesnirea adaptării la vederea nocturnă.

La Plafar se găsea permanent: ceai antiasmatic, antibronşitic, anticolitic, antidiareic, antireumatic, aromat, calmant, împotriva tulburărilor cardiace, contra colicilor pentru copii, depurativ, dietetic, diuretic, gastric, gastric cicatrizant, hepatic, laxativ, laxativ antihemoroidal, pectoral, pentru gargară, sedativ, stimulent gastric, sudorific, tonic-aperitiv.

Este cunoscut faptul că România exporta astfel de ceaiuri, acestea fiind foarte apreciate pe piaţa externă.

Condiţiile absurde impuse de Consiliul Europei

După 2000 de ani, vin unii din Consiliul Uniunii Europene şi ne spun că plantele medicinale sunt periculoase şi că ar trebui îndelung cercetate ca nu cumva să aibă efecte adverse. Cine sunt aceştia? Sunt cei care au otrăvit o întreagă omenire cu aditivi alimentari, cu medicamente de sinteză şi cu vaccinuri.

Prin Directiva Parlamentului European şi a Consiliului Uniunii Europene, plantele medicinale autohtone, cele pe care le folosim de mii de ani, trebuie să mai aştepte 15 ani ca să fie testate pe teritoriul Uniunii Europene. Ei vor „dovezi bibliografice sau expertize care să ateste că produsul medicamentos în cauză sau produsul corespondent a fost utilizat în scopuri medicale pe parcursul unei perioade de cel puţin 30 de ani înainte de data cererii, incluzând cel puţin 15 ani în interiorul Comunităţii”.[3] Urmează şi justificarea mincinoasă: „pentru că nu există o literatură ştiinţifică suficientă care să demonstreze utilizarea consacrată în scopuri medicale, cu o eficacitate recunoscută şi un nivel acceptabil de siguranţă”.[4] Ei vorbesc despre siguranţă? Ei, care au făcut mii de victime prin vaccinuri? Când au introdus Gardasil-ul sau vaccinul împotriva gripei porcine, de ce nu au făcut mai întâi 15 ani de teste? Aceştia sunt cei care cer pentru muşeţel, tei şi mentă, 15 ani de teste europene…

Ei batjocoresc tradiţia noastră de 2000 de ani, zicând că „tradiţia îndelungată nu exclude posibilitatea existenţei unor îndoieli cu privire la siguranţa produsului şi prin urmare, autorităţile competente trebuie să aibă dreptul de a solicita toate datele necesare pentru evaluarea inocuităţii acestuia”. Suntem minţiţi în faţă: „Aspectul calităţii produsului medicamentos este independent de folosirea tradiţională a acestuia, de aceea, nu trebuie să se facă nicio derogare de la testele fizico-chimice, biologice şi microbiologice necesare. Produsele trebuie să respecte standardele de calitate prevăzute în monografiile farmacopeilor europene”.[5]

Aceştia sunt cei care pun pe piaţă medicamente otrăvitoare. Ştiaţi că multe medicamente produc şi agravează tocmai acele boli pentru tratarea cărora se prescriu? De exemplu:

AZT este recomandat de sistemul oficial pentru tratamentul bolnavilor de SIDA. Cercetările ştiinţifice serioase au arătat însă că AZT slăbeşte sistemul imunitar, grăbind astfel decesul bolnavilor de SIDA.[6]

Fosamax este prezentat ca medicament contra osteoporozei şi recomandat pentru prevenirea fracturilor la persoanele în vârstă. În realitate, el provoacă osteonecroză (moartea şi dezintegrarea ţesutului osos), crescând riscul de fractură.[7]

Nexium este prescris pentru tratarea gastritei şi a ulcerului gastric. În realitate, el provoacă: gastrită, ulcer gastric, ulcer esofagian, hemoragie digestivă.[8]

Thalidomida (Contergan) a fost recomandată în mod deosebit pentru liniştirea femeilor gravide. De ce tocmai pentru femeile gravide? Deoarece provoacă malformaţii congenitale grave la copii ale căror mame folosesc acest „medicament”. Utilizat pe scară largă în lume, acesta a avut efecte grave asupra embrionului: zeci de mii de copii s-au născut cu segmente lipsă din braţ sau picior, sau cu mâini şi picioare lipite direct de trunchi. În plus, mulţi copii au murit în timpul sarcinii.[9] Asociaţia victimelor Thalidomidei (Bundesverband Contergangeschädigter e. V.) are site-ul: http://www.contergan.de/.

Paracetamolul este recomandat pentru tratarea virozelor. În realitate, el cauzează slăbirea sistemului imunitar. Dintre efectele negative ale paracetamolului menţionăm: encefalopatie, tulburări de coagulare a sângelui, disfuncţii renale, pancreatită, miocardită, diminuarea auzului, greaţă, dureri de stomac, lipsa poftei de mâncare, icter, hipernatremie, hipofosfatemie, hipoglicemie.[10]

Stilbestrolul a fost administrat femeilor gravide, considerându-se că acesta ar reduce riscul de complicaţii ale sarcinii. S-a dovedit însă că provoacă o tumoră rară vaginală la femeile tinere care au fost expuse la acest „medicament”; în plus, este teratogen (produce malformaţii congenitale). Prin urmare, nu previne complicaţiile sarcinii, ci le produce.[11]

Nu vi se pare interesant? Şi cei care promovează aceste medicamente otrăvitoare fac mare gălăgie pentru ca plantele noastre medicinale să mai fie testate încă 15 ani în „condiţii europene”, ca nu cumva să dăuneze cuiva…

Argumente ştiinţifice pentru folosirea plantelor medicinale

1. Principiile active din plantele medicinale uzuale sunt bine studiate. De asemenea, este bine studiat şi efectul lor terapeutic. Din cele 870 de specii de plante medicinale folosite în medicina tradiţională din România, 200 sunt studiate din punct de vedere chimico-farmacodinamic. Să folosim cu încredere aceste plante (în conformitate cu rezultatele cercetării) şi să intensificăm cercetarea celorlalte!
2. Plantele medicinale conţin mai multe principii active care acţionează sinergic pentru optimizarea efectului terapeutic. Izolarea şi folosirea separată a acestor principii active conduce la obţinerea unor medicamente cu efect dezechilibrat. Această izolare este o „scoatere din context”.
3. Proporţia principiilor active din plantele medicinale este optimă. Această proporţie optimă nu se regăseşte la medicamentele de sinteză.
4. Tradiţia de mii de ani a folosirii plantelor medicinale este o suficientă „probă a timpului”.
5. Se cunosc bine dozajele optime, precum şi contraindicaţiile administrării plantelor medicinale. Dacă o plantă medicinală este contraindicată unei anumite persoane, se poate folosi altă plantă medicinală cu efect terapeutic asemănător, sau o plantă alimentară cu proprietăţi medicale.
6. În ciuda părerii obişnuite, induse de propaganda pro-medicamente, tratamentul cu plante medicinale este, în multe cazuri, mai eficient decât tratamentul medicamentos. De exemplu, tratând 55 de copii, suferind de gripă, doar cu infuzie de tei, odihnă la pat şi în cazuri izolate, cu 1-2 tablete de Aspirină, s-a constatat că aceştia s-au însănătoşit mai repede şi fără complicaţii (cum ar fi otita), decât cei trataţi cu sulfamide (37 copii) sau antibiotice (67 copii). Specialiştii au stabilit că acţiunea ceaiului de tei este net superioară tratamentului cu chimioterapice sau chiar antibiotice.[12]
7. Tratamentul cu plante medicinale are efecte adverse mai puţine şi mai slabe decât tratamentul cu medicamente de sinteză. Multe plante medicinale sunt lipsite de efecte adverse.

Bibliografie

 Sfântul Ioan Damaschin, Dogmatica, Ed. Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 2005.

Sfântul Vasile cel Mare, Omilii la Hexaemeron, PSB 17, Ed. Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1986.

Mircea Alexan, Ghidul micului culegător de plante medicinale, Recoop, Bucureşti, 1976.

Mircea Alexan, Ovidiu Bojor, Fructele şi legumele – factor de terapie naturală, Ed. Ceres, Bucureşti, 1983.

Gheorghe Bîlteanu (coord.), Mică enciclopedie agricolă, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1988.

Ovidiu Bojor, Mircea Alexan, Plantele medicinale – izvor de sănătate, Ed. Ceres, Bucureşti, 1981.

Ovidiu Bojor, Mircea Alexan, Plantele medicina­le şi aromatice de la A la Z, Recoop, Bucureşti, 1982.

Corneliu Constantinescu, Plantele medicinale în apărarea sănătăţii, Recoop, Bucureşti, 1979.

1979. Gr. Constantinescu, Elena Haţieganu, Plantele medicinale, proprietăţile lor terapeutice şi modul de folosire, Ed. Medicală, Bucureşti, 1979.

Florentin Crăciun, Mircea Alexan, Ghidul plantelor medicinale uzuale, Bucureşti, 1994.

Em. Grigorescu, I. Ciulei, Ursula Stănescu, Index fitoterapeutic, Ed. Medicală, Bucureşti, 1986.

Ioan Ciulei, Emanoil Grigorescu, Ursula Stă­nescu, Plante medicinale. Fitochimie şi fitoterapie, vol. 1, Ed. Medicală, Bucureşti, 1993.

Ştefan Manea, Cătina şi uleiul de cătină, editat şi tipărit de S.C. Tridona S.R.L., Olteniţa.

Gavril Neamţu, Gheorghe Cîmpeanu, Carmen Socaciu, Biochimie vegetală, EDP, Bucureşti, 1993.

Emil Păun, Sănătatea Carpaţilor, Ed. F&D Stil Commerce, 1995.

Constantin Pârvu, Universul plantelor. Mică enciclopedie, Ed. Enciclopedică, Bucureşti, 2000.

Jean Valnet, Tratamentul bolilor prin legume, fructe şi cereale, Ed. Garamond.

[1] Sfântul Ioan Damaschin, Dogmatica, partea a II-a, cap. X.

[2] Sfântul Vasile cel Mare, Omilii la Hexaemeron, Omilia a V-a, Despre odrăslirea pământului, cap. IV. Din mătrăgună se extrage atropina. Sucul de mac conţine morfină, fapt care justifică folosirea sa pentru calmarea durerilor puternice. Spânzul, deşi este plantă otrăvitoare, este folosit în doze foarte mici pentru tratarea cancerului. În general, otrăvirea este o chestiune de doză. Plantele otrăvitoare sunt periculoase în doze obişnuite; în doze foarte mici au efect terapeutic. Evident, orice tratament de acest fel se va face sub îndrumarea medicului specialist.

[3] Directiva Parlamentului European şi a Consiliului Uniunii Europene din 31 martie 2004 referitoare la produsele medicamentoase tradiţionale din plante. http://www.badpolitics.ro/wp-content/uploads/2010/11/dir_2004_24_ro.pdf

[4] Ibidem.

[5] Ibidem.

[6] Dr. Louis de Brouwer, Mafia farmaceutică şi agro-alimentară, Ed. Excalibur, Bucureşti, 2007, p. 232-236.

[7] http://articles.mercola.com/sites/articles/archive/2010/09/24/osteoporosis-drugs-linked-to-cancer-risk.aspx, http://web.me.com/stevescrutton/Banned_Pharma_Drugs/Fosamax.html

[8] http://web.me.com/stevescrutton/Banned_Pharma_Drugs/Nexium.html, http://www.drugs.com/sfx/nexium-side-effects.html, http://www.rense.com/general76/nexium.htm.

[9] http://www.contergan.de/, http://www.romedic.ro

[10] http://www.drugs.com/paracetamol.html, http://www.farmamed.ro/informatii_pentru_sanatatea_ta, http://www.unica.ro/detalii/articole/paracetamolul-toxic-pentru-ficat.html, http://www.liverhelp.ro/medicamentele-care-iti-ameninta-ficatul, http://www.inchem.org/documents/antidote/antidote/ant03.htm#SectionNumber:1.2

http://www.ncbi.nlm.nih.gov, http://www.ziare.com/articole/paracetamol, http://www.netdoctor.co.uk/medicines/100000599.html

[11] http://www.sciencebase.com/science-blog/diethyl-stilbestrol-des.html

http://medical-dictionary.thefreedictionary.com/stilbestrol, http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/4627406, http://www.springerlink.com/content/w5p20qh20q1rm605/

[12] cf. Em. Grigorescu, I. Ciulei, Ursula Stănescu, Index fitoterapeutic, Ed. Medicală, Bucureşti, 1986, p. 370.

(Articol publicat în Revista Atitudini Nr. 15)

Mai multe despre tratamentele naturiste, puteți afla și pe site-ul BioPaltin, administrat de mănăstirea Paltin.