PR. MIRON MIHĂILESCU | UCENICUL SF. DUMITRU STĂNILOAE

Asistent al Pr. Dumitru Stăniloae la catedra de Teologie

„Dacă vrem să-l înțelegem pe celălalt, trebuie să-l iubim; dacă îl iubim, ni se luminează adâncurile lui. Nu există lumină în afara iubirii (…). Am spus că de-aș avea lumea toată, dacă nu este o persoană care mă iubește, nu am nicio mulțumire. Mulțumirea e lumină – lumina iubirii. Iubirea e lumină și amândouă sunt viață”[1]. Ne spune Sf. Dumitru Stăniloae, sfetnicul și prietenul de nădejde al părintelui Miron Mihăilescu, preotul slujitor al bisericii parohiale din Ocna Sibiului care, vreme de 58 de ani, a săvârșit zilnic, Sf. Liturghie.

Remarcat de către Sf. Părinte Dumitru Stăniloae, care i-a fost profesor, pentru profunzimea gândirii sale teologice și a puterii de pătrundere a problemelor fundamentale ale vieții, va deveni după terminarea Academiei Teologice, secretarul și colaboratorul cel mai apropiat al distinsului dogmatist.

Preocupat de adâncirea studiului disciplinelor teologice, dar cu mai cu seamă de trăirea autentică a învățăturii ortodoxe, pr. Miron va renunța la postul de asistent și de urmaș al Sf. Dumitru Stăniloae la Catedra de Teologie Dogmatică și Mistică, alegând, după hirotonie, să slujească lui Dumnezeu și oamenilor, într-o biserică de parohie. Va păstra, însă, în suflet pentru toată viața îndemnul marelui teolog: „Aveți grijă să pătrundeți spiritul dogmelor! Altfel n-ați realizat nimic. Dacă ai înțeles acest spirit, acest duh al cuvintelor Mântuitorului, ți-e suficient. Nu ai nevoie să studiezi altceva. Dacă nu vrei să fii profesor, nu mai ai nevoie să te ocupi de examene, de titluri etc. Cu acest duh, despre care ți-am vorbit eu și tu ai înțeles, du-te la parohie și apucă-te de treabă!”. „Așa am și făcut”, adaugă părintele[2].

Slujitor zilnic al Sf. Liturghii

Legătura de prietenie începută în anii de Facultate cu Sf. Serafim Popescu, Sf. Arsenie Boca și părintele Teofil Pârâian va rămâne la fel de strânsă și după ce va păși pe calea slujirii preoțești pe care va fi așezat, prin purtarea de grijă și cu binecuvântarea Î.P.S. Nicolae Bălan.

La 27 septembrie 1939, pr. Miron se va căsători cu învățătoarea Florica Popa, fiind trimis ca preot slujitor la parohia Bârghiș din localitatea Secășel, județul Alba. Rodul pilduitoarei sale căsnicii care a durat 58 de ani, vor fi cei patru copii: Mihail-Miron, Lucian-Ioan, Felicia-Maria și Teofil. După trei ani de neobosită slujire la altarul bisericii din Bârghiș, în anul 1942, pr. Miron va fi trimis să păstorească Parohia de sus de la Ocna Sibiului, pentru care se va răstigni pe crucea iubirii pentru Hristos, zi și noapte, până la zenitul vieții sale.

Din clipa în care a primit harul preoției, părintele Miron Mihăilescu a simțit ca pe o îndatorire sfântă, preocuparea necontenită de a desluși tainicul înțeles al acestei sfințiri. Vorbind studenților de la Teologie despre vocația de preot și crezul său lăuntric, părintele Miron mărturisea.

Dialog cu pr. Dumitru Stăniloae

„Într-o zi, pe când eram ca voi, în anul IV, urcam scările spre sala de cursuri cu Părintele Stăniloae. Îmi era foarte apropiat. Îi spuneam că după terminarea Facultății, vreau să merg într-o parohie ca să pun în aplicare cele învățate. Îi era drag să-i spună studenții ce au de gând să facă, să le vadă dorința de a întreprinde ceva real. S-a oprit – parcă acum îl văd – pe prima treaptă:

• Bagă de seamă, să nu cumva să nu-ți folosești talantul!

• Ce talant?

– Tot ce ai descoperit cu mine. Doar am vorbit atâtea și ai înțeles suficient ce ai de făcut, iar acum simt că și vrei să realizezi. Ai grijă să nu o lași să piară, această dorință de a realiza, ci să devină activă!

Pe fundalul acestui îndemn, cum l-am înțeles eu, atunci – dar, totuși ceva am înțeles – am început în fiecare zi, slujba de trezire a oamenilor la realitatea că au inimă dumnezeiască în ei. Oamenilor, aflați că sunteți dumnezeiești cu inima. Folosiți această inimă! Preotul trebuie să deștepte oamenii la această realitate.

Legătura duhovnicească cu Sf. Dumitru Stăniloae

Când a văzut Părintele Stăniloae că de la început am încercat acest lucru, să fac din fiecare zi o trezire a atenției duhovnicești față de prezența lui Dumnezeu în inima omului, s-a bucurat mult. Venea și mă cerceta adesea chiar în parohie. Se bucura ca un copil de slujba zilnică: Ce bine că se face asta! Așa a fost Părintele Stăniloae.

A urmărit tot timpul desfășurarea activității mele în parohie. Și vă spun că n-am putut să-l înțeleg, așa cutremurător ca acum, când eliberat de obligații, mă ocup mult mai profund de putința omului de a-L afla pe Dumnezeu în el însuși”.

Lucrarea sfințitoare a părintelui Miron poate fi rezumată în câteva cuvinte simple, dar cu anevoie de împlinit fără ajutorul neprecupețit al harului Sfântului Duh: „dăruire totală în Hristos, cu Hristos, ca Hristos”.

Misiunea preotului

În viziunea părintelui Miron, „preotul are misiunea de a-L prinde pe Mântuitorul în îngrijorarea Lui. Acesta e preotul, cel ce se zbuciumă, așa cum Mântuitorul S-a zbuciumat, cu sudorile Lui de sânge în fața celui mai de răspundere act petrecut în istorie. Să știți că sudori de sânge trebuie să apară și pe frunțile noastre gânditoare, gânditoare la ceea ce avem de făcut pentru a-L descoperi pe Dumnezeu și taina dintre El și noi, iar când caută spre oameni, privirea preotului trebuie să fie întotdeauna asemenea celei a lui Hristos, sfântă, iubitoare, blândă, fără răutate, iertătoare, larg cuprinzătoare, adâncă”.

Pentru părintele Miron, preotul este dator să răspundă chemării lui Hristos de a păstori turma Lui, de a avea în lucrarea sa, râvna fierbinte pe care a avut-o Mântuitorul în propovăduirea Evangheliei: „Noi, preoții, nu muncim destul pentru a face cunoscut oamenilor Duhul binelui lui Dumnezeu. Să nu ne înșelăm! Până nu vezi oamenii ajunși la starea de a nu mai putea trăi fără Sfânta Biserică, cu Tainele ei – înnoiți în toată gândirea lor și în fapte – să nu socotești că ai reușit mare lucru!”.

[1] Ioanichie Bălan, (editor), Omagiu memoriei Părintelui Dumitru Stăniloae, Iași, Ed. Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, 1994, p. 47.

[2] Cf. Alexandru Teompa în Ucenicia părintelui Miron Mihăilescu și educația sa euharistică.

(Mai multe în Revista Atitudini Nr. 92)