„EL PADRE JUSTIN ES UN SANTO!”| Mărturia unui preot spaniol

Pelerinajul preotului spaniol în Moldova

În luna aprilie a anului 2013, în timpul Postului Mare, am fost sunat de un părinte stareț de la o mănăstire din județul Bistrița Năsăud, care m-a întrebat dacă nu pot însoți un grup de călugări, într-un pelerinaj în Moldova. Motivul pentru care m-a chemat pe mine, a fost că în acel grup era și un părinte ieromonah, spaniol, care se convertise la Ortodoxie, dar care nu vorbea limba română și care îmi fusese duhovnic în timpul petrecut în Spania.

În acel pelerinaj, am trecut pe la mai multe mănăstiri și chiar pe la Părintele Justin Pârvu, care deși era foarte bolnav, ne-a primit pe mine și pe pr. N. și a stat de vorbă cu noi. Era chiar în timpul Sfintei Liturghii, Liturghia Darurilor mai înainte sfințite, ce se săvârșea în paraclisul de la etaj al căminului de bătrâne de la mănăstirea Paltin Petru-Vodă.

Îmi amintesc totul foarte bine, de parcă ar fi fost ieri. La intrarea pe acel hol erau în jur de vreo 50 de măicuțe, îngenuncheate care se rugau in liniște. Maica M. care ne-a însoțit, ne deschidea calea, iar m. G. ne-a preluat la intrarea în paraclis, pe mine și pe pr. N. care era foarte emoționat. Pr. N. slujește în Alicante, într-o mică bisericuță, situată la parterul unui bloc, unde se întâlnesc la rugăciune creștini ortodocși din toate țările ortodoxe.

Părintele Justin i-a știut dinainte numele

Așadar, am intrat în micul paraclis, iar undeva spre mijlocul paraclisului în partea stângă, se afla așezat într-un fotoliu, Părintele Justin. Se vedea că era slăbit și că nu se simte bine, dar avea chipul luminos și a avut puterea să ne zâmbească cald, ascunzând orice suferință. Și-a scos mâna de sub pătura cu care era învelit și, în timp ce atât eu, cât și părintele N. îngenuncheam în fața sfinției sale, ne-a binecuvântat și ne-a spus: „Am dorit să-l cunosc pe părintele N., așa că am rugat-o pe Maica Domnului să-l aducă pe la noi și uite-l aici!”.

Confirm că de fiecare dată când veneam la Părintele Justin, îl treceam pe pomelnic pe pr. N. Și de fiecare dată, când îi înmânam pomelnicul, Părintele mă întreba ce mai face?

Pr. N. îi punea întrebări părintelui, iar Părintele Justin îi răspundea instantaneu și-l învăța ce să facă în anumite situații. Și deși traduceam, am observat că Părintele Justin răspundea înainte de a termina eu, traducerea.

Plânsul binecuvântat și despărțirea de Pr. Justin

Și a mai fost o taină pe care nu pot să mi-o explic. Când terminam de tradus, nu îmi mai aducem aminte ce întrebare a adresat pr. N., nici ceea ce-i răspundea Părintele Justin. Mi se ștergea totul din minte. Pentru mine, a rămas inexplicabil acest lucru până în ziua de astăzi. Țin minte doar că, la un moment dat, părintele N. a izbucnit în plâns. A început să plângă așa de tare, că pur și simplu nu se mai putea opri. Nu știu ce i-a spus Părintele Justin.

Repet încă o dată că nu mai țin minte nimic din discuția lor. Tot timpul cât am tradus, stăteam aplecat cu mâna Părintelui așezată pe creștetul capului meu. Țin minte că l-a lăsat să plângă și în acele momente mi s-au adresat mie: „Ce mai face Pilar? Dar copiii? Măi, să ai grijă de ei! Să țineți aproape de Hristos cu toții! Maica Domnului să vă aibă în pază!”.

Am vorbit mai multe atunci și, la un moment dat, am înțeles că nu vom mai vorbi niciodată. L-am întrebat pe Părintele dacă îmi dă binecuvântare pentru ceva anume și mi-a răspuns: „Îți dau binecuvântare pentru tot lucrul bun și sfânt”.

„El padre Justin es un Santo!”

Totul a decurs extrem de repede. Și nu îmi puteam explica omenește cum în acele momente, când teoretic ar fi trebuit să fiu trist, eu eram plin de bucurie și copleșit de o pace, care nu era din această lume. Nu mai încăpea în mine atâta pace! Nu aș mai fi plecat de acolo.

Părintele Justin ne-a invitat să rămânem până la sfârșitul Sfintei Liturghii cu sfinția sa. Dar pr. N. nu își mai putea controla plânsul, așa că am căzut de acord să ieșim.

Pr. N. mi-a mărturisit printre lacrimi că plânge de bucurie și că nu se poate opri. A simțit o descătușare a sufletului și printre lacrimi rostea în spaniolă: „El padre Justin es un Santo!”.

(Extras din Revista Atitudini Nr. 91)