SF. IOAN GURĂ DE AUR | CUVÂNT SUPERB LA TĂIEREA CAPULUI SF. IOAN BOTEZĂTORUL

O, nelegiuire!

O, ospăț drăcesc! O, adunare satanică! O, joc nelegiuit și plată a unui joc și mai nelegiuit! S-a săvârșit cea mai blestemată ucidere din toate uciderile! Cel ce merita să fie încununat și să i se strige numele în gura mare este ucis! Biruința demonilor stă la masă, iar chipul biruinței este vrednic de fapta săvârșită!

Îndoită crimă! Și că a jucat și că a plăcut! Și a plăcut atât de mult, că plata jocului a fost crima!

Când a văzut la ce grozăvie a dat naștere jurământul său, s-a întristat Irod, ne spune evanghelistul, deși el la început l-a aruncat în temniță. De ce se mai întristează? Așa e virtutea! Și răii o admiră și o laudă! Dar, o, Irodioadă, femeie nebună! Și tu ar fi trebuit să-l admiri pe Ioan! Și tu ar fi trebuit să i te închini lui, că el căuta să te scape de păcat! Dar nu! Irodiada pune la cale crima, întinde cursa și cere favor drăcesc.

Pentru ce, Iroade, nu te-ai temut de ceea ce-i mai cumplit? Dacă te-ai temut că ai martori pentru călcarea ta de jurământ, cu mult mai mult trebuia să te temi că ai martori atât de mulți pentru o crimă atât de nelegiuită…. Când ar fi trebuit să mulțumească lui Dumnezeu că în ziua aceea l-a adus la lumină, Irod tocmai atunci îndrăznește acele fărădelegi. În ziua în care trebuia să dezlege pe cel legat, atunci adaugă lanțurilor uciderea.

Cine a greșit mai mult față de Sf. Ioan Botezătorul?

Irod a făcut două mari nebunii: prima, că a făcut stăpână pe gândurile și voința lui pe fata aceea atât de nebună și beată de patimă, care nu se dădea înapoi de la nimic. A doua că s-a legat cu jurământ.

Da, Irod a fost atât de nelegiuit, dar mai nelegiuită decât toți a fost Irodiada; și decât fiică-sa și decât tiranul. Că ea a fost arhitectul tuturor acestor nelegiuiri……

Dumnezeu însă a îngăduit și nici n-a dezlănțuit trăsnet din cer ca să ardă chipul acelei nerușinate, nici n-a poruncit să se despice pământul și să înghită tot acel ospăț nelegiuit. N-a făcut asta și ca să încununeze cu și mai mari cununi pe drept, și ca să lase mare mângâiere celor care vor suferi mai târziu pe nedrept.

Să răbdăm nedreptățile ca Ioan

Să auzim, așadar, acestea toți câți facem fapte de virtute, dar suferim necazuri de la oamenii răi! Că și atunci Dumnezeu a îngăduit să fie junghiat cel care a trăit în pustie, … cel mai mare profet dintre toți profeții, decât care altul mai mare n-a fost între cei născuți din femei, a îngăduit Dumnezeu să fie înjunghiat de o femeie desfrânată și stricată, omul care apăra legile dumnezeiești.

Gândindu-ne la aceasta, să îndurăm cu curaj oricât am suferi.

… Lucrul acesta l-a făcut atunci și Irodiada, nădăjduind că prin uciderea lui Ioan păcatul său are să-i fie uitat și acoperit. Dar a ieșit cu totul altceva, că Ioan a strigat mai tare după ce a fost ucis. Răutatea se uită însă numai la prezent, ca și cei cuprinși de friguri, care cer apă rece atunci când nu trebuie. Dacă Irodiada n-ar fi ucis pe auzatorul ei, păcatul ei n-ar fi ajuns atât de cunoscut… Păcatul nu se ascunde prin adaos de păcate, ci prin pocăință și mărturisire.

Toți drepții suferă, nu pentru cei care suferă nedreptăți, ci pentru cei care fac nedreptăți, pentru că aceștia sunt cei care suferă nedreptățile. Nici Ioan Botezătorul n-a suferit vreo nedreptate, ci cei care l-au ucis.

Tu, însă, ocărăști, vorbești de rău pe semenul tău … Sfinții n-au făcut așa, ci îi plâng pe păcătoși mai mult decât să-i blesteme. Să facem și noi tot așa! Șă plângem pe Irodiada și pe toți care sunt la fel ca ea.

(Extras din Omiliile Sf. Ioan Gură de Aur la Evanghelia după Matei)