MAICA TEODOSIA LAȚCU | ÎMPREUNĂ TRADUCĂTOARE A FILOCALIILOR | DOAMNA ASPAZIA

Cu maica Teodosia Lațcu, călătorie duhovnicească

… Am cerut Mântuitorului un duhovnic. În drum spre Sâmbăta, am ajuns în mod miraculos, prin Zorica. Deci acum am spus rugăciunea și imediat în ușa bisericii a venit Zorica Lascu, maica Teodosia de mai târziu. Și mi-a spus:

– Te îmbraci imediat, plecăm la Sâmbăta!

Mie mi s-au tăiat picioarele, am zis: „Doamne ce repede a ajuns rugăciunea!” Și am spus:

– Dar de ce la Sâmbăta?

– Te duc să te spovedești și să te împărtășești, că dacă te las pe tine de capul tău, uite așa o frunzărești și o amâni. Acum avem ocazia, mergem împreună, fără discuție! Du-te fă-ți bagajul, la noapte plecăm.

Asta era în plină iarnă, la începutul lunii ianuarie. Când am ajuns noi la Sâmbăta de Jos, nu era niciun mijloc de locomoție pentru Sâmbăta de Sus. Ninsese toată noaptea, erau troiene mari cât casa, nici țipenie de om, după un viscol așa de mare cine să mai iasă-n lume, în stradă… Și noi două fete, tinere, aiurite, năuce, ne-am pus în gând să ajungem la Sâmbăta. Și-am pornit așa. Pentru mine a fost un miracol, mă uitam la ea și nu-mi venea a crede. Ea avea un handicap, care îi îngreuia foarte mult mersul. Înota prin zăpadă! Nu mă puteam ține eu de ea care eram o persoană atletică.

Împreună cu Pr. Arsenie Boca, traducători ai Filocaliilor

Deci așa am ajuns eu la părintele Arsenie. Seara n-am ieșit din emoția asta nicicum, el a stat foarte mult de vorbă cu Zorica. Discutau, pentru asta au și chemat-o pe Zorica.

Discutau despre un cuvânt care trebuie tradus din Filocalii. Se lucra deja la traducerea Filocaliilor. Cel care conducea lucrarea era Pr. Stăniloae, dar întotdeauna fiecare secvență tradusă era revăzută de Pr. Arsenie Boca. Iar când Pr. Stăniloae nu găsea traducerea potrivită, pentru că limbile vechi sunt foarte sărace, au același cuvânt pentru mai multe sensuri și e foarte greu. Trebuie să intri exact în logica frazei respective că dai exact traducerea corectă cuvântului respectiv. Și el nu era sigur, era între două alternative. Părintele Arsenie a venit cu alta și zis: „Nu este nici aia, nici aia, este asta.”

Ei, s-au contrazis și au zis: „Chemăm un arbitru.” Arbitrul cel mai indicat era sora Zorica, care cunoștea la perfecție limba greacă veche. Și ea, nu pentru că era Pr. Arsenie, ci pentru că avea dreptate, a ales cuvântul Pr. Arsenie, asta am remarcat!

(Extras din convorbirile Doamnei Aspazia Oțel Petrescu cu maicile de la mănăstirea Paltin)

În memoria Maicii Teodosia Lațcu, vă oferim și un cuvânt al Doamnei Aspazia: