DE LA VISUL AMERICAN LA MĂNĂSTIRE | PR. MARKELLOS

Tânăr și neliniștit

Binecuvântați, Părinte[1]! Vă rugăm să ne povestiți cum l-ați cunoscut pe îndrăgitul duhovnic, Gheronda Efrem de Arizona? Am dori să ne împărtășiți câteva sfaturi, experiențe trăite alături de sfinția sa, mai ales că i-ați fost ucenic și viețuitor în obștea mănăstirii Sf. Antonie din Arizona.

Da, să fie binecuvântat! Eu am mers la mănăstire, în Arizona, în decembrie 1997. Atunci Părintele Efrem lipsea. Era plecat în Grecia pentru câteva luni. L-am găsit pe părintele Paisie, care a fost dintotdeauna starețul mănăstirii. Am vorbit cu pr. Paisie, i-am spus că aș vrea să rămân, iar el mi-a răspuns: „Așteaptă să se întoarcă Gheronda Efrem din Grecia, o să vorbim cu el și o să hotărâm!”.

Eu auzisem de Gheronda dar nu-l cunoșteam personal. Starețul Paisie s-a gândit, pentru că aveam ceva probleme cu actele pe-atunci, să mă trimită pentru o vreme în Sf. Munte. Eu mă stabilisem în America de peste 10 ani. Venisem pentru studii și, după ce am absolvit, m-am angajat în New Mexico, în apropiere de Arizona. Auzisem de mănăstirea Sf. Antonie încă din perioada facultății și mi-am propus să ajung să văd cum este acolo viața monahală.

Nu erați monah încă, nu-i așa?

Nu, nu. Eram tânăr și neliniștit pe-atunci.

„Din acel moment viața mea s-a schimbat”

Dar în timp ce mergeam spre mănăstire ceva s-a întâmplat înlăuntrul meu. Am simțit că merg la mănăstirea la care voi rămâne. Când am vorbit cu pr. Paisie, încă eram în perioada când îmi scriam teza de licență. Însă, după discuția cu sfinția sa, m-am întors în New Mexico, am lăsat toate și într-o săptămână m-am întors la mănăstire. Din acel moment, viața mea s-a schimbat cu desăvârșire!

În martie, când s-a întors Gheronda Efrem, eu eram deja în obște, ca frate începător, de 3 luni, dar nu eram îmbrăcat încă. Părintele Efrem, când m-a văzut, mi-a spus să rămân acolo, să nu plec în altă parte.

Viețuirea duhovnicească într-o mănăstire din America, ucenic al Pr. Efrem

Pe vremea aceea părintele Efrem era încă tânăr, avea în jur de 68 de ani. Lucram împreună în grădină la plantat copaci și flori. Avea o vopsea roșie în mână și făcea cu ea schițe. Făcea un semn și îmi spunea: „Uite, aici vei planta copacul cutare, aici vei planta flori” și tot așa. Munceam împreună. Erau niște călduri extraordinare, cu toate astea părintele stătea cu noi și se ostenea.

Știți cât de greu s-a muncit, ca să construim mănăstirea? Atunci când oboseam, ne aduna pe toți sub un copac mai mare și umbros ca să ne odihnim. Ne dădea dulciuri și înghețată și, cât timp ne odihneam, ne vorbea despre Sfântul Munte, despre viața lor cu Gheronda Iosif. Atunci nu era canonizat și noi îi ziceam „bunicul”. Dar și acum îl simțim ca pe „bunicul” nostru.

De multe ori, seara târziu, părintele stareț Paisie bătea pe la toate ușile și ne chema ca să ne vorbească Gheronda Efrem. Ne așezam cu toții în jurul lui. Nu aprindeam lumina, ci stăteam întuneric și îl ascultam. Ne zicea multe învățături, cum să fim călugări buni, la ce să fim atenți, cum să avem grijă, de ce să ne ferim… Ne vorbea despre rugăciune, despre gânduri, despre isihie.

(Continuarea o puteți citi în ultimul Număr al Revistei Atitudini, Nr. 91)

[1] Părintele Markellos a fost viețuitor în Mănăstirea „Sfântul Antonie” din Arizona, SUA, ucenic al Părintelui Efrem Filotheitul, actualmente Egumen al Mănăstirii „Sf. Gheorghe Purtătorul de biruință” din orașul Lida (Lod), Israel, acolo unde se află mormântul Sf. mare Mucenic Gheorghe.