SĂ DORIM SĂ NE ÎMPĂRTĂȘIM MAI DES | GHERONTISSA XENI

Cine este vrednic să se împărtășească?

În România, este foarte răspândită teama aceasta de a nu ne împărtăși mai des cu Sfintele Taine. Este ca o evlavie, greșit înțeleasă: „Nu ne împărtășim pentru că nu suntem vrednici”. Iar cei care simt nevoia să se împărtășească nu o fac, de teama de a nu fi judecați și excluși.

„Dragostea scoate afară frica”. Atunci când ajungi să-L iubești pe Dumnezeu cu adevărat, dispare frica. Cred că în primul rând frica această este o rămășiță a comunismului. S-a pierdut tradiția.

Este greșit să ne apropiem de Sf. Împărtășanie cu impresia că suntem vrednici să ne împărtășim. Nimeni nu este vrednic. Ne apropiem de Domnul ca niște bolnavi. Hristos este singurul leac de mântuire. Faptul că mergem la Potir, nu împiedică evlavia.

Mai întâi de toate, trebuie să înțelegem că suntem bolnavi duhovnicește. Dacă realizez acest lucru și îl accept, cu siguranță voi simți nevoia să caut leacurile pentru vindecare. Acestea sunt: spovedania, Sf. Împărtășanie, rugăciunea inimii. Postirile și celelalte nu sunt decât mijloace ajutătoare, nu sunt un scop. Singurul scop este unirea noastră cu Hristos.

Nu ne apropiem niciodată de Domnul, ca și când am fi vrednici și curățiți, ci numai având în suflet dorința de curățire și vindecare.

Dulceața lui Hristos din inima celui împărtășit

Unii așteaptă întâi să se despătimească. Dacă au un gând de judecată sau de cârtire, nu mai merg să se împărtășească.

Dar cum este posibil să ajung la despătimire, fără harul lui Dumnezeu? Prin forțe proprii? Voi ajunge prin multă postire? Dar nici diavolul nu mănâncă nimic și totuși nu ajunge la curățire. Priveghind? Acesta nu doarme niciodată.

Iarăși, uităm ceva extrem de important. Oare am încheiat vreun contract cu Dumnezeu pentru un anumit număr de ani de viață? Îmi garantează cineva că voi mai trăi încă 20 de ani, în care poate că mă voi curăți și voi fi vrednic de Sf. Taine? Aceste lucruri sunt probate. Ne învață Sfinții Părinți cum trebuie să facem.

Am văzut, de multe ori, oameni care s-au vindecat de boli trupești, dar mai ales sufletești, prin Sf. Împărtășanie. Văd și la maicile din obștea noastră cât ajutor și putere iau din împărtășirea cu Preacuratele Taine. Când simți dulceața lui Hristos în inima ta, nu ai cum să nu dorești să te împărtășești.

Diavolul nu vrea ca noi să ne împărtășim

Să gândim și practic! Dacă vreau să mă împărtășesc, înseamnă că înlăuntrul meu, am și dorința de a mă pregăti pentru aceasta. Cu siguranță, vrăjmașul va face tot ce poate ca să mă facă să mă enervez, să mă cert, etc. Dacă voi avea viu în inimă, dorul după Dumnezeu, voi face tot ce-mi stă în puteri ca să mă abțin de la cleveteală, de la judecată, de la mânie… Mă voi sili să mă împac cu toată lumea. Apoi, odată cu împărtășirea, se va înmulți și puterea mea de a lupta cu patimile.

Diavolul nu vrea ca noi să ne împărtășim. Am văzut multe situații.

Să știți că și noi, monahii, primim de multe ori înrâuriri demonice, atunci când lăsăm invidia sau ura să ne stăpânească inima. Ce este invidia? Ce este egoismul? Patimile nu sunt altceva decât portițe de intrare a înrâuririlor negative în inima noastră.

(Interviul integral îl puteți citi în Revista Atitudini Nr. 90)