CEI 10 DREPȚI AI ROMÂNIEI | ASPAZIA OȚEL PETRESCU

Sodoma și Gomora

Care credeți că este soluția de supraviețuire a României?

Părerea mea este că trebuie să trăim ca în pustie, fără relație cu ceea ce este în jurul nostru. Din fericire, patria este ținută pentru că sunt drepții aceia despre care știm că au ținut departe mânia lui Dumnezeu asupra Sodomei și a Gomorei. Cât timp mai erau 10 drepți, cetățile au stat în picioare, deși erau cu totul nevrednici. Abia, când a mai rămas doar unul singur, acela a fost salvat și cetățile nimicite.

Această întâmplare ne arată și care ar putea fi salvarea noastră ca popor. Ninive era cetatea care trebuia să aibă aceeași soartă ca Sodoma și Gomora. Dar a avut șansa că poporul asculta de trimisul lui Dumnezeu, care la vremea aceea pentru Ninive, era profetul Iona. El a venit la mai marele cetății și i-a spus: „Uite, ce ne așteaptă!”. Și a fost întrebat: „Și ce facem ca să scăpăm?”. Și el a zis simplu: „Post și rugăciune, trei zile”.

„Post și rugăciune, trei zile”!

Și mai-marele cetății a dat poruncă și tot poporul a răspuns. Trei zile au mâncat pâine și au băut apă, iar dobitoacele au mâncat nutreț uscat și au băut apă. Și astfel Ninive a fost salvat, deși judecata făcută în cer era pentru distrugerea ei.

Deci am avea această șansă, dar eu nu văd poporul român să fie ridicat până la unul la o astfel de ascultare.

Considerați că numai rugăciunea ne-a rămas?

Rugăciunea și postul. Postul are o putere nemaipomenită. Am mai pomenit de lucrul acesta fără să-l spun însă explicit în Strigat-am către Tine, Doamne, cum am fost salvate noi, toată închisoarea de un proces care avea să doboare multe capete. Printre ele și pe directoarea închisorii, care până la un anumit punct a fost ceva de speriat, de o cruzime și de o lipsă de blândețe nemaipomenită. Dar care pe parcurs, a învățat de la noi, de la felul în care răbdam noi, de la felul în care duceam noi toate supliciile pe care la comandă ni le aplica nouă, și s-a lămurit foarte repede.

Puterea postului în închisoare

Bineînțeles că informatoarele au raportat acolo unde trebuia toată problema noastră și d-l Alexandru Vișinescu, care acum apare la televizor, a fost trimis să facă anchetă. Era renumit pentru cruzimea lui. Mă rog, nu este bine să vorbești de rău pe aproapele, că totuși e aproapele nostru, n-avem ce-i face. Și a început ancheta.

Fetele din temniță nu erau prea preocupate de directoare. Erau preocupate de cele care trebuia să intrăm în acest proces și eram chinuite și torturate ca să dăm declarații împotriva acestei directoare. Ni se cereau declarații de așa fel încât directoarea trebuia să fie executată, nu închisă. Ei nu se jucau. Ea era ilegalistă, deci trădarea ei era grozavă. Și atunci fetele, nu toate – bineînțeles că informatoarele nu prea au știut de lucrul acesta și n-a fost toată temnița ca la Ninive, n-a fost chiar toată cetatea – dar au ținut post doar cu pâine și apă în situațiile acelea de foamete. Și, lucrând la atelier, muncă istovitoare în care normele noastre erau duble față de cele de afară – de aceea se și numea exploatarea muncii penale.

Porția noastră de pâine era de 100 gr, dar nu era nici de 5 gr. bucățica de pâine care ajungea la noi. Și atât de mare a fost milostivirea bunului Dumnezeu, că a căzut toată ramura comunistă ilegalistă din toată conducerea. Atunci a fost acel proces mare cu devierea de dreapta și, începând cu Ana Pauker, toți au fost închiși. Și am zis: „Uite, s-a schimbat un sistem întreg ca să fie salvați câțiva oameni: directoarea și noi care eram implicate pe lângă ea”.

Puterea rugăciunii

Deci, într-adevăr, puterea rugăciunii și a postului este imensă. Nu se poate cuantifica. Așadar avem acest dar mare pe care ni l-a lăsat Domnul nostru Iisus Hristos. Prin rugăciunea către El, noi suntem tot timpul conectați la voia divină. Nu trebuie să uităm lucrul acesta. Are românul o vorbă: „Dumnezeu dă, dar nu bagă în traistă”. Așteaptă ca noi să cerem, noi să căutăm, noi să-L aflăm. A și spus: «Bate și ți se va deschide, cere și ți se va da».

Dacă aveți mâhnire în suflet, cereți să v-o ia. Mâhniți trebuie să fim pentru frații noștri care sunt damnați. Pentru mine este o tragedie că sunt suflete care nu vor cunoaște mântuirea. Vă dați seama ce lucru cumplit este acesta? … Dumnezeu ne lasă să ne dăm seama ce se întâmplă, să ne ferim de capcane și să înțelegem că este posibil să trăiești în infern, dar să-ți ții mintea sus, către bunul Dumnezeu. Și se poate, cum a spus și Sf. Siluan Athonitul.

(Extras din cartea „Aspazia Oțel Petrescu – Interviuri”)