CÂND AU FOST CANONIZAȚI PRIMII SFINȚI ROMÂNI | SF. ILARION FELEA

Canonizarea celor dintâi Sfinți Români

În luna octombrie 1955, s-a făcut în Biserica Ortodoxă Română cea dintâi canonizare de sfinți români. Atunci Sfântul Sinod al ierarhilor din Patriarhia Română, împreună cu delegați ai celorlalte Biserici surori din Răsăritul creștin, a orânduit să se înscrie în rândul sfinților: ierarhi, călugări și credincioși din neamul nostru care s-au făcut vrednici a se pomeni în calendarul Bisericii. Tot atunci s-a orânduit ca sfinții care au moaște (oseminte) în țara noastră și sunt înscriși încă de mai înainte în calendar și au slujbe în Mineie, să se cinstească în toate bisericile Patriarhiei Române, ca și ceilalți sfinți ai Bisericii.

Toate bisericile și toate neamurile creștine își au sfinții lor. I-au avut și-i avem și noi – mulți și aleși – dar, spre deosebire de alte biserici, noi nu am avut sfinți canonizați, înscriși în calendar în urma unor hotărâri din partea conducerii Bisericii. Urgia vremurilor și negrija oamenilor nu ne-au dat răgaz să facem acest lucru. După cum ne spun cărțile (cronicile) bătrâne, oamenii au avut mai mare grijă să-și facă casă cu două proțapuri, ca după cum venea primejdia dintr-o parte, să înjuge boii în grabă în cealaltă parte, ca să fugă din calea năvălitorilor cotropitori.

9 Octombrie 1955

Am avut bucuria ca, ceea ce nu s-a putut face până acum, să se facă acum în zilele noastre, pentru întâia oară în istoria Bisericii și a Patriei noastre. Evenimentul acesta de bucurie trebuie cunoscut de toți credincioșii Bisericii noastre și prețuit după cum se cuvine.

Sărbătoarea cea mare a Bisericii noastre pentru canonizarea sfinților români a început la București, în ziua de 9 octombrie 1955, printr-o sfântă procesiune de la catedrala Patriarhiei până la biserica Sf. Spiridon, la care au luat parte vlădicii Bisericii, preoții capitalei, stareții mănăstirilor și credincioși nenumărați, în frunte cu Prea Fericitul Patriarh Justinian. Atunci s-au făcut sfintele slujbe pentru începerea cinstirii (cultului) sfinților români și a sfinților cu moaște în țara noastră.

La 10 octombrie, membrii Sfântului Sinod ai Bisericii Române, împreună cu delegații celorlalte Biserici și Patriarhii din Răsărit, au semnat Enciclica (Scrisoarea) către clerul și credincioșii din Patriarhia Română pentru cinstirea obștească a sfinților cu moaște în țara noastră și Tomusurile (hotărârile) pentru canonizarea celor dintâi sfinți români care s-au citit în toate bisericile noastre, în ziua de 30 octombrie 1955.

Sfinții canonizați în România

Slujbele pentru începerea pomenirii sfinților au continuat precum urmează: Pentru Sf. Cuvioasa Parascheva, la 14 octombrie, în catedrala Mitropoliei din Iași unde se află moaștele ei și pentru Sf. Mc. Ioan cel Nou care își are moaștele la Suceava lui Ștefan cel Mare.

În aceeași zi s-a început slujba cinstirii între sfinți și pentru Sf. Mc. Filofteia în catedrala mănăstirii Curtea de Argeș, unde se află moaștele ei. Apoi pentru cuviosul mărturisitor Grigorie Decapolitul, la 16 octombrie în catedrala Episcopiei Râmnicului, unde se află moaștele lui. Pentru sfinții ierarhi și mărturisitori Visarion Sarai și Sofronie de la Cioara și pentru sfântul mărturisitor țăran Oprea din Săliștea Sibiului, la 21 octombrie în Catedrala Reîntregirii la Alba-Iulia. Pentru Sf. Mucenic Ioan al Olteniei și pentru Sf. Cuvios Nicodim de la Bistrița, la 26 octombrie în catedrala Mitropoliei de la Craiova. Pentru Sf. Cuvios Părinte Dimitrie cel Nou Basarabov, la 27 octombrie, în catedrala Patriarhiei Române din București, unde se află sfintele lui moaște. Pentru Sf. Ierarh Iosif cel nou de la Partoș, în catedrala Mitropoliei Banatului din Timișoara la 7 octombrie 1956.

Mărturia Pr. Dr. Ștefan Țancov

Protoprezbiterul Dr. Ștefan Țancov, profesor la Facultatea de Teologie din Sofia și membru al Academiei Bulgare, care a luat parte la serbările de canonizare a sfinților români, în ajunul plecării din țara noastră, cu inima plină de simțiri sfinte, copleșit de amintirea celor văzute și auzite – a spus următoarele cuvinte despre evlavia și credința poporului român. „Am vizitat Biserica Ortodoxă Română, cu diferite prilejuri sub cei trei patriarhi (Miron, Nicodim și Iustinian), dar vizitele de anul trecut (1954) și de acum (1955), mi-au produs atâta desfătare duhovnicească încât nu m-am putut opri să nu strig cu glas tare, așa cum am făcut la mănăstirile Agapia și Curtea de Argeș: „Doamne, Îți mulțumesc că în anii cei din urmă ai vieții mele, m-ai învrednicit pe mine, nevrednicul, să văd aici slava Ta.

Am colindat multe țări, am văzut multe locuri minunate, dar aici, la voi, am găsit ceea ce căutasem peste tot, dar nu aflasem: o adevărată atmosferă ortodoxă, temeluită pe evlavie și întărită de o credință puternică. De la catedră, în scrieri și peste tot locul, am propovăduit această atmosferă și abia acum, la bătrânețe, mi-a fost dat să o gust din plin, aici la voi” .

Cinstirea Sfinților români

Slujbele acestea de canonizare, manifestări puternice ale evlaviei poporului român, au cuprins în ele: Sf. Liturghie în sobor mare de ierarhi, citirea Tomosului de canonizare, cântarea cea dintâi a troparului din slujba sfinților canonizați, o cuvântare despre viața și vredniciile noilor sfinți… Și la urmă înfățișarea și sărutarea icoanei sfinților, urmată de miruirea credincioșilor.

Astfel, de acum înainte, vom avea și noi în calendare și în Mineie, pomeniri de sfinți români și tropare despre sfinți români. Vom avea biserici cu hramul lor și picturi și biserici cu nume și costume de sfinți români. Fapta aceasta de bucurie, istorică, morală și religioasă trebuie să întărească în noi și mai mult dragostea de lege, de credință, de Biserică, de Dumnezeu și de sfinții Lui, precum și dorul și datoria de a cunoaște cât mai bine viețile, virtuțile și învățăturile lor.

(Extras din „Tâlcuiri la Viețile Sfinților”, de Pr. Ilarion V. Felea)