PR. IOAN IOVAN CĂTRE FIICELE SALE DUHOVNICEȘTI | INEDIT | ROMÂNIA ÎNLĂNȚUITĂ

Hristos a înviat!

Bucuria Sfintei Învieri să umple sufletele frățiilor voastre nu numai de nădejdea învierii noastre în Hristos, ci și de încredințarea că „pătimirile vieții voastre de acum nu sunt vrednice față de slava fericirii veșnice”, care ne așteaptă pentru ele „dacă le vom răbda cu dragoste până la sfârșit”.

Cu părintească iubire,

Pr. Ioan.

(A murit mama Păuna)

Scumpele mele fiice duhovnicești, Elena și R. Maria,

Adevărat a înviat!

Profund mișcat de rândurile frățiilor voastre calde și curate, izvorâte din zbuciumul nostru comun, vă trimit și eu toată dragostea mea părintească, duhul cuvioșiei mele de acum care îmi umezește ochii pentru voi.

Împreună ostenitori pentru mântuirea poporului nostru scump

Faptul că eu vă scriu mai rar se datorește întâi neglijenței mele, dar se mai datorește și faptului că noi suntem împreună ostenitori la mântuirea poporului nostru scump, blajin și iubitor de Hristos și mult iubit de Maica Domnului.

Deci, se cuvine nu prin corespondențe dese și aprecieri omenești să împlinim acest mandat ceresc, ci prin faptele smereniei, cele fără scrupule, izvorâte din sfințenia și curăția vieții și apreciate sigur de Știutorul inimilor.

Al fr. voastre și al familiilor voastre, smerit rugător,

Pr. Ioan.

Închinovierea în celula temniței

Vă mulțumesc din suflet pentru dragostea curată prin care înșivă ați venit în preajma mea. De cele ce se întâmplă cu preoția mea surghiunită, m-am liniștit. Căci poate Cuvioasa, după doi ani de cerere de închinoviere în vreo Mănăstire, vrea să fiu închinoviat în vreo celulă din închisori ca să-și poată revărsa purtarea ei de grijă peste mine.

Vă mai rog să dați concursul fratelui Traian în obținerea unei locuințe căci aici răzbește foarte greu.

Cele cuvenite familiei de sus și de jos.

Cu dor și dragoste părintească,

Pr. Ioan.

28.VI.1966

Preoția surghiunită

Vă mulțumesc din suflet pentru caldele urări duhovnicești trimise de ziua Patronului meu iubit și iubitor.

Rog pe Bunul Dumnezeu și Maica Milei să vă răsplătească pentru statornicia voastră în dragostea plină de respect ce o aveți pentru preoția mea surghiunită. Iar pe Cel[1] răpit cu trupul în cer la 26 Septembrie, Îl rog să răpească în cer hotărârea și sufletele voastre dăruite lui Iisus, prin iubire!

Micile mele încercări sufletești și trupești din ultimul timp mi-au abătut programul de a mă întoarce prin Brașov, spre a sta cu voi mai mult.

Transmiteți, vă rog, iubitului vostru Părinte Vasile, familiei voastre duhovnicești, ca și familiilor voastre trupești toată dragostea mea cea întru Hristos.

Maica Domnului să fie cu toate intrările și ieșirile voastre spre mântuire.

Cu mulțumiri și binecuvântări,

Pr. Ioan

Îngemănați în rugăciune

Buna noastră fiică duhovnicească, Elena

Îngemănați în rugăciuni pentru necazul greu ce s-a abătut peste Țara noastră dragă și poporul nostru scump, ne îngemănăm și dragostea pentru familia noastră scumpă și ca unei fiice iubite, îți zicem din inimă: onomastică fericită întru mulți ani, cu mântuire de la Dumnezeu și ocrotire de la Maica Domnului

Cu dor și drag,

Pr. Ioan și m. Veronica.

Aceste gânduri părintești le adresăm prin frăția ta tuturor maicilor și surorilor noastre de acolo.

1970. Sf. Împ. Constantin și Maica sa Elena, 1970.
      

Nu te mâhni!

Buna mea fiică duhovnicească,

Visul Domnuțului îl trăim și noi uneori prin suferință. Frăția ta nu te mâhni și nu te împuțina în râvnă! Ești fiica și chemata Maicii Domnului. Ajunge frăției tale acest dar.

Pentru drumul mântuirii te însoțesc și eu necontenit cu rugăciunea și darul smeritei mele preoții,

Al fr. tale Părinte și frate către cer,

Pr. Ioan.

(Extrase din Revista Atitudini Nr. 70)

[1] Se referă la Sf. Ioan Evanghelistul.