IOV ȘI PARIUL LUI DUMNEZEU PE OM | DOAMNA ASPAZIA

Pariul lui Dumnezeu pe Iov

Dacă ne gândim la episodul cu Iov, exact așa a fost discuția dintre bunul Dumnezeu și „ălălalt”. „Ăla” a zis: „De ce pariezi pe om? Omul e un nemernic. Lasă-mă pe mine să-i fac ce știu eu și ai să vezi că Te batjocorește în față și nu dă doi bani pe toate câte i le-ai pregătit Tu”.

Și bunul Dumnezeu i-a zis: „Bine, să fie așa cum zici tu, dar cu o condiție: să-l lași pe el să aleagă, să nu-l obligi. Dacă te alege pe tine, e al tău. Dacă Mă alege pe Mine, e al Meu. Dar dacă te alege pe tine că l-ai dus cu biciul acolo, tot al Meu este”.

Lepădarea în cuvânt de Dumnezeu

Soția lui Iov a încercat să-l ademenească, spunându-i: „Dumnezeu este foarte milostiv, știe exact ce vrea acesta de la tine. Deci spune-i tu diavolului ce vrea să audă, ca să te lase în pace. Și tu, după aceea, te așezi în genunchi, te rogi de iertare, că iubirea le biruie pe toate”.

Și Iov a răspus: „Nu pot să fac lucrul acesta. Chiar dacă vreau, nu pot”.

„Păi, de ce nu poți?”.

„Pentru că ăsta îmi cere să spun că nu Dumnezeu m-a creat pe mine, că nu sunt fiul Lui. Eu nu pot să spun că Tatăl veșnic nu este Tatăl meu. Chiar dacă spun, nu este adevărat. Eu sunt fiul lui Dumnezeu prin creațiune”. Și nu a spus și a făcut bine.

Iubirea divină nu poate ierta lepădarea ta

Și în Sfintele Sinoade, se spune clar că prea marea încredere în îndurarea lui Dumnezeu este păcat de moarte împotriva Duhului Sfânt. Deci iubirea divină nu le iartă pe toate. Sunt lucruri de neiertat. Orice păcat, oricât de nenorocit ar fi, poate fi iertat de bunul Dumnezeu, dar El spune clar ce nu poate ierta.

Am văzut, de pildă, că poate să ierte o crimă, dar dacă omul se leapădă de Dumnezeu, asta nu poate fi iertat. Deci e greșit să spunem că iubirea le biruie pe toate, pentru că există hotar și pentru aceste „toate”.

Într-adevăr îndurarea lui Dumnezeu este nemăsurată. De pildă, sunt oameni care luptă cu o patimă din aceasta care nu se iartă, o viață întreagă și nu reușesc să o biruiască. Se spovedesc, dar degeaba. Nu reușesc să-și biruie patima. Și totuși omul acela este mântuit. De ce? Pentru că n-a părăsit lupta. El n-a putut să fie biruitor, dar n-a părăsit lupta și a luptat până în ultima clipă a vieții lui. Și Dumnezeu a binecuvântat râvna, strădania lui.

„Cum să te ierte Dumnezeu că tu Îl negi pe El?”

Biruința, adică mântuirea, ți-o dă doar bunul Dumnezeu, ca dovadă că a mers așa de departe cu această îngăduire, încât pe tine, neputincios, ticălos care vii cu un bagaj întreg de păcate, te iartă. Te mântuiește și te primește în sânurile Sale, dacă la balanță, ai înclinat spre faptele bune.

Deci, El găsește toate mijloacele ca să-ți sporească biruința, atunci când nu o poți câștiga tu, deplin. Dar lepădarea de divinitate, nu se iartă. Ce faptă bună ar putea să contrabalanseze o asemenea rătăcire când nu ești în stare să mergi pe calea vieții, nu ești în stare să fii un fiu bun, ascultător? Dar să nu recunoști paternitatea Celui care ți-a dat viața, care ți-a dat acest dar, asta nu se iartă. Cum să te ierte Dumnezeu că tu Îl negi pe El?

(Extras din cartea „Aspazia Oțel Petrescu – Interviuri”, editată la Mănăstirea Paltin)