DE CE NU MAI EXISTĂ ACELAȘI CREZ ÎNTRE BASARABIA ȘI ROMÂNIA? PR. JUSTIN

Părintele Justin Pârvu iubea cu tot sufletul România întreagă și avea inima frântă pentru Basarabia ruptă de la patria mamă. Ce ne face însă să mai persistăm în această incapacitate de a ne unifica? Pr. Justin atrăgea adeseori atenția asupra faptului că Europa nu dorește o Românie puternică și unită. De ce? Cine poartă vina acestei situații? DE CE NU MAI EXISTĂ ACELAȘI CREZ ÎNTRE BASARABIA ȘI ROMÂNIA? PR. JUSTIN

„Nu există același crez.”

Mai avem astăzi o elită de intelectuali care să se sacrifice ca atunci pentru țară?

P.J.: Măi, ia să-i văd și eu măcar pe o parte din ei. Hai! Să facă o defilare aici, să-i văd eu. Pentru că România actuală nu este capabilă de un efort așa mare ca să dezrobească o țară, teritorii ca Ardealul sau Basarabia sau Bucovina. Nu este. Pentru că este o generație de oameni bolnavi, handicapați. Noi nu putem vorbi de o generație de oameni sănătoși și-ntr-adevăr care pot să facă niște eforturi supraomenești.

De ce? Nu Îl mai găsesc pe Dumnezeu?

P.J.: Da, da. Nu există același crez. Acum nu știu ce înseamnă neam, măi. Ce-i aceea nație. Nu știu nimic copiii ăștia. Apoi ce faci cu ăștia, măi? Cum românul nostru scria acasă de prin Rusia – ostaș, caporal sau locotenent ce era – scria acasă: „Mamă, sunt bucuros că mă găsesc în luptă împotriva Armatei Roșii, pericolul omenirii”. Așa scria.

 Când au cucerit românii Odessa.

P.J.: Când au cucerit românii Odessa, tot au mers înainte în Rusia. Ei bine, unde mai găsești un tânăr ca să vorbească despre lucrurile acestea? El spune că: „Bătrânul ăsta îi plecat cu sorcova”. Nu spune așa?

 Așa spune. Păi, de ce spun așa, părinte? Și ce ar trebui? O catehizare a Ortodoxismului, un abc? Practic nici în școli nu se mai face.

P.J.: Păi, nici în școli nu e chip să se facă o treabă de asta – să se introducă la școală – pentru că însuși domnul director și învățătorul, care e fiul nației acesteia și l-a adus mama lui, în sfârșit, cu traista la liceu să facă oleacă de carte și azi este director de profesori la școlile românești, în România… Și nu vrea să audă despre istoria și trecutul neamului nostru. Nici nu vor să audă. Ei au artiștii lor, au oamenii lor de cultură și pe ăștia îi pun în istorie. Nu-l interesează pe el de Iorga, de Vasile Pârvan, de oamenii noștri, Vasile Militaru și câți alții și alții…

Unificare sau dezmembrare?

Dar credeți că poporul român își va menține unitatea, ca să nu mai spun de Basarabia, sau ne vom dezmembra?

Unitatea ține undeva de mila Domnului, dar cu românii și cu armata care doar defilează, nu faci niciun front împotriva unei eventuale încercări. Dar astăzi, dragul meu, de la masa politică și diplomatică se stabilește unitatea sau dezmembrarea unei națiuni.

Nu te mai cucerește cu aviația, cu tancurile și cu forțele. Și înainte erau trădările și toate manevrele acestea politice, dar azi a devenit un principiu. Atunci era un început al dezastrului care noi îl trăim astăzi.

Ne uităm la 1944, când a început declinul nostru… Ce știam noi de toate manevrele și toate tratativele ascunse care se duceau la Yalta, la Malta? Când toate țările erau împărțite pe blocuri și dați sub stăpânirea chinezilor, dați sub stăpânirea americanilor, sub stăpânirea rușilor și ne-au împărțit cum ai diseca un cadavru ca experiment? Nu știa nimeni, doar s-au trezit cu steagurile puse și manifestând în cinstea marii armate victorioase.

Armata victorioasă era în pământ și ăștia, cum am spus, benchetuiau pe seama lor, fără niciun respect. În fond ce să faci cu tot putregaiul ăsta de politicieni la ora actuală? Începând de la 1944 și până în prezent scena politică e o salată orientală de care nu mai scăpăm nici până azi; pleacă unii, vin alții. Nu s-a schimbat nimic, nicio transformare câtuși de puțin. Să-l vezi țăranul nostru sărac în ce hal a ajuns la el în țară, la el acasă…

Basarabia nimănui

Și acum, iată, cam același lucru se întâmplă în viața noastră politică. Au împărțit forțele astea Europa și Basarabia a rămas a nimănui.

Noi mergem din degenerare în degenerare. Totul e făcut superficial, nu mai este un creștinism real în care să se mai propovăduiască adevărul.

Aproape am putea spune că poporul român nu mai este o națiune, ci o populație. S-a transformat un popor într-o populație care nu-și mai găsește identitatea. Și asta se și urmărește: distrugerea noastră ca nație, îndobitocirea noastră ca pământul să se transforme într-un Babilon.

(Fragment extras din cartea „Ne vorbește Părintele Justin, vol IV”)

Unitatea neamului nostru în primejdie

Acesta este drăcescul din viaţa creştinului: de a nu se putea armoniza, de a nu se înţelege. Vezi cum trei, patru bulgari se înţeleg mai bine decât trei, patru români care se fac că nu se cunosc între ei. Am ajuns la această stare de degradare şi de desfiinţare a noastră, a unităţii şi a neamului nostru pentru că este interesul de a dezmembra, de a cultiva ruşinea că eşti român.

Mai mulţi politicieni de primă importanţă, în frunte cu preşedintele României, au tot declarat în ultimii ani că Unirea Basarabiei cu România se va face prin intermediul UE. Sunteţi de aceeaşi părere?

Nu am nicio speranţă în această privinţă, pentru că UE, la rândul său, e subordonată altui for superior, pentru care lucrează şi nu face mai mult decât îi dictează acela. Sunt nişte negustori, care deseori fac panică şi descurajare printre cetăţeni, prin introducerea diverselor „dihonii”.

Basarabia este trunchiată, apăsată şi chinuită de Răsăritul care şi-a întins mereu carapacea peste ţara noastră. Eu mi-aş dori să ne unim cu basarabenii prin lupta împotriva păcatelor, a răutăţilor dintre noi. Abia atunci când vom aduce chipul nou al lui Hristos, vom putea să refacem unitatea spirituală.

Trădarea intelectualilor

Cel mai repede trădează şi se corupe un intelectual. Niciodată omul de rând care a dus povara greutăţilor neamului n-a fost capabil să facă asemenea trădări. Intelectualii noştri au făcut-o şi o fac până azi. Şi asta pentru că ei sunt interesaţi foarte mult să se ridice. Nu se mai satură cu o existenţă medie. Vor din ce în ce mai mult. Aceasta a dus şi duce la prăbuşirea noastră. Elita noastră, cu regret, a fost mâncată de „iepuri”.

Dar..

Basarabenii sunt sufletul nostru, noi respirăm odată cu ei. M-am născut cu un sentiment nobil faţă de voi. Aş vrea să-i văd odată pe fraţii noştri uniţi.

(Extras din „Ne Vorbește Părintele Justin, Vol. III”)