PĂRINTELE VALERIAN | Nu ocoliți suferința! Ea te apropie de Dumnezeu

Să scoatem neamul românesc din mocirlă!

Dragii mei părinți, băgați jugul în gât să scoatem neamul românesc din mocirla în care 40 de ani ne-au înglodat țara! Alergați, mergeți cât mai este ziuă! Vedem ce timpuri trăim. Trăim timpuri de mare răvășire. Cea mai puternică armă a diavolului este dezbinarea. Spunea preasfințitul Nicolae Popovici: „Unirea, dragostea trebuie să fie între noi!”.

Vedem ce timpuri de răvășire trăim, timp de Babilon. Ne pierdem ca neam dacă nu vă aduceți fiii în Biserică. Rămâneți în Biserică, prin Biserică ne naștem! Preotul ne botează, ne împărtășește, ne cunună, ne duce la mormânt și dincolo de mormânt. Nu faceți alegere! Preoții au darul de la Hristos de a lega și de a dezlega păcatele omenirii.

Dumnezeu m-a trecut prin suferință și nu o socotesc suferință. Iubesc pe cei care ne-au chinuit și ne-au bătut. Nu-i socotesc dușmani! Au fost trimiși de Dumnezeu să ne încerce credința noastră, să ne călească. Trăiesc securiștii care m-au bătut și mi-au scos măselele. M-am dus la ei și i-am iertat. „Dacă nu aș fi călugăr, creștin și român, ți-aș lua gâtul”. „Din inimă, mă ierți?”. „Din inimă, pentru că mi-ați dat favoarea să sufăr”.

Suferința ne-a dat toate darurile

Dacă vorbesc cu atâta foc, este pentru că am 90 de ani și poate că i-am risipit ca fiul cel pierdut, dar rog pe Măicuța Domnului, pe sfinții care s-au jertfit să aibă milă cu mine. Nu regret că am trecut prin suferință. Suferința ne-a dat toate darurile. Cel care a trecut prin suferință, își dă seama de sublim.

Am întâlnit în acest lagăr oameni pierduți de Dumnezeu și suferința i-a adus la Dumnezeu. Pe talpa bocancului, cu paiul de mătură s-au scris Acatiste, Paraclise, versuri: „Suferința-i partea mea/ Și eu cânt pe calea ta”. Nu ocoliți suferința! Ea te apropie de Dumnezeu. Cei care mai cercetează astăzi bisericile sunt dintre cei care mai au câte o suferință. Fiți luptători! Credința va birui, că spune acolo: „Dar credința mea îmi spune, că mult nu va dăinui/ Și din tainica genune, crucea tot va birui”.

Țărișoara noastră este sfântă

De ce zic asta? În anchetele care erau mai grele decât moartea, mi-au luat crucea de lemn de la gât și mi-au sfărâmat-o în picioare, zicând: „Na, Hristoase, faci minuni?”. Dar a făcut minuni. Dumnezeu este cu noi.

Fiți tari în credință! Fiți români! Vedem ce este în lume. S-a coborât satana pe pământ. Să ne uităm la sacul nostru din spate și să lăsăm traista altuia, a vecinului. Iubiți-vă, fiți iertători, împăcați-vă! Duceți mai departe aceste bucurii! Nu părăsiți România! Țărișoara noastră este sfântă. Este Grădina Măicuței Domnului care ne ocrotește, ne păzește, ne ferește de tot răul. Iubiți sfintele moaște! Mergeți la sfinți! Aveți necazuri? Rugați-vă la toți sfinții că vă ajută!

Acești sfinți care s-au jertfit aici au mâncat o pâine dulce, nu amară. Sunt martirii neamului nostru românesc care au înfruntat întunericul celor fără de Dumnezeu. Ei sunt rugătorii din cer. Ei strigă la tronul lui Dumnezeu. Eu nu m-am dus pentru mine la suferință, m-am dus pentru neamul meu românesc pe care îl iubesc.

Iubind neamul, mă iubesc și pe mine.

(Extras din Revista Atitudini Nr. 66, dedicată Sf. Nichifor cel lepros)