ÎNCHIS PENTRU CREDINȚĂ | PR. CRĂCIUN OPRE | INTERVIU

Arestările masive din 48

Părinte, sunt mai multe întrebări, legate de perioada de închisoare. Cum vă aduceți aminte de cei 8 ani petrecuți în temniță, acum la 85 de ani?

Ce câștig aveți din asta?

 E o experiență prin care nu a trecut oricine…

S-ar putea să fie aici în ASCOR, studenți. În 1948, motivul arestării bunilor gospodari, elevilor și studenților, a fost în ce măsură este cât de cât un om care poate influența pe alții prin atitudinea vieții sale. Acolo s-a urmărit în primul rând să te desprindă de credința în Dumnezeu. Arestarea masivă a fost în 1948, la toate personalitățile intelectuale, dintre muncitori, toți oamenii și țăranii care au fost socotiți cei mai de pondere oameni în sat și în societate și grupați: elevii la Târgșor, femeile la Mislea, intelectualii la Aiud, studenții la Pitești, unde s-a pornit prima dată o reeducare. Și mai întâi o demascare. Cum? O echipă dintre cei de acolo, crezând că îi va face miniștri, au format un grup care i-a snopit în bătăi pe ceilalți studenți, cum nu vă puteți închipui. De pildă…

Supraviețuitor al Fenomenului Pitești

Ați fost acolo, părinte? Ați fost la Pitești?

Da, am fost. Până la 23 august 1949 gardienii de acolo lăsau, prin conducerea închisorii, ca toată lumea să fie liberă pe coridor. Îi trata cu ,,dumneavoastră”. Îi respecta. După aceea, după porunca superiorilor, i-a închis în celule și se adresau ,,banditule”. Și la WC, trebuia să mergi în pas alergător, cu condițiile care erau acolo.

Și apoi s-a început reeducarea, de un grup de studenți, care zic, au fost înșelați, socotind că vor fi miniștri dacă pot să ucidă pe ceilalți ortaci ai lor. Echipa lor s-a numit ,,echipa lui Țurcanu” care, după ce și-a făcut planul comandat de Guvern, au fost condamnați ei, ca să nu poată spune că, conducătorii Statului i-au pus să facă treaba asta.

După ce a fost condamnat Țurcanu și cu echipa lui, el mărturisea la Jilava, mi-au spus alții că l-au auzit, zicând: ,,Am greșit, iertați-mă!”. Ca să știți cum s-a petrecut acolo, n-aveți decât să citiți cărțile memorialistice. Puteți citi pe Dumitru Bordeianu, Amintiri din mlaștina disperării. Citiți apoi altele și altele, că sunt o mulțime, între care și Striga-t-am către Tine, Doamne de Aspazia Oțel Petrescu, despre care aflu că, a fost studentă aici, în Cluj. O bucovineancă, care și-a pierdut tinerețea în păstrarea fecioriei cu multă sfințenie. Dacă ar imita-o și alții, mie nu mi-e ciudă! O personalitate.

„Sunt ferm convins că numai pentru credința în Iisus Hristos am fost aici”

Și apoi, acolo, au continuat demascările și reeducarea, s-a continuat la Gherla un an de zile și apoi la Canal, cu studenți. În ce mă privește, am fost într-un grup de tineri între care au fost câțiva studenți și unul dintre noi a fost în prima serie de reeducare. La o lună după aceștia, am intrat și eu în șut.

Și unul dintre cei ce erau în Comitetul de reeducare, când a început, busculada, sub prici, unde mă ascunsesem să nu mă omoare, a venit și mi-a spus: ,,Băi, să nu-ți fie teamă, cu voi, teologii de la Arad nu avem nimic. Pentru că Bej Gheorghe, student în anul II la Teologie, timp de o lună de zile, a fost pielea pe el ca o reverendă, neagră… Absolut fiecare a fost bătut, până ne-au convins că într-adevăr pe studenții de la Teologie, nu i-a preocupat nimic altceva decât formarea personalității creștine a lor, citind cât de des, zilnic, din Noul Testament și silindu-se prin preocupări și de cunoaștere reciprocă, cum se poate traduce în viața lor personală ceea ce se învață la Teologie. Aceasta le-a fost vina.

Și sunt ferm convins că numai pentru credința în Iisus Hristos am fost aici, iar acuzațiile celelalte sunt false și numai de moment. De aceea, nu avem nicio treabă cu tine”.

,,Taci cu popiile tale!”

Le-am spus: ,,Măi, dacă voi vreți să faceți altă educație, nu aveți decât! Dar dacă ai găsit un nod într-un pulover, pentru nodul acela trebuie să-l destrami tot și să îl croiești din nou. Or, în problema educației, oare, de felul în care am crescut în familiile noastre și până acum, tot mai ușor te poți schimba radical și să faci altă educație, una atee?”. Și mi-au răspuns în cor: ,,Taci cu popiile tale!”.

Împreună cu cei ce au fost acolo, de cum am ajuns, am reușit ca noaptea, când gardienii nu se băgau peste tine, să ne rugăm în genunchi Maicii Domnului. Toți cei ce am intrat împreună acolo, au ieșit toți, în afară de trei persoane care au intrat bolnavi de tuberculoză și din cauza bolii cu care au intrat, au murit. Ceilalți toți au ieșit.

 Părinte, i-ați putut ierta pe cei care v-au bătut și terorizat în închisoare? V-a fost greu?

Știi când mi-a fost greu? Până când am aflat că și ei au fost presați ca să mă împingă acolo. Iar după aceea și frățiile voastre puteți face tot așa, luându-vă pilda Mântuitorului, care înainte de a ne învăța Tatăl nostru, zice să iertăm din inimă la cei ce ne urăsc și ne fac nouă strâmbătate. Și cum zice Mântuitorul: ,,Fără de Mine nu puteți face nimic!”. Toți cei ce am trecut pe acolo, care ne-am analizat pe noi înșine și care am intrat acolo tocmai pentru a urma pe Hristos, Care a fost și El în temniță, L-am rugat să ne ajute să o facem ca și El, că fără de El nu putem face nimic.

(Extras din Revista Atitudini Nr. 78)