Întâlnirea cu Pr. Arsenie Boca
În 1958, după ieșirea din pușcărie, m-am dus la Mănăstirea Prislop, într-o sâmbătă de Florii, împreună cu un coleg de-al meu, de la Teologie, care îl cunoștea din Vața de Sus, satul natal al părintelui Arsenie Boca. Deși ne-a văzut și știa că îl căutăm, n-a vorbit cu noi nici sâmbătă, nici duminică, pentru că tot timpul, în urma lui, roiau cel puțin trei securiști, pândindu-l ce vorbește și ce predică.
Luni, însă, când ceilalți credincioși au plecat, noi ne-am găsit dinadins de lucru, la tăiat de lemne. Și părintele Arsenie ne-a chemat în biserică și am vorbit cu el, ca la spovedanie. Mie mi-a spus să nu mă călugăresc, iar celuilalt i-a spus: „Tu nu te însori!”. Și într-adevăr, a ajuns călugăr la Mănăstirea Lainici. Părintele îți citea viața ca-n palmă. Dobândise o putere atât de mare prin rugăciune, încât străbătea cu privirea și mintea până în cele mai adânci tainițe sufletești.
Părintele Arsenie își sculptase data morții pe cruce
Cu vremea, devenisem destul de apropiați, mai ales că soția mea îl cunoștea și ea, încă din tinerețe. Cu un an înainte de a muri, de pildă, părintele Arsenie m-a chemat la Prislop, împreună cu preoteasa mea, ca să schimbăm pe îndelete o vorbă. Atunci, am văzut și eu cu ochii mei, crucea de lemn pe care părintele pusese să i se cioplească data morții, cu șase luni înainte de a muri. Știuse exact când va merge la Domnul! Iar când a murit, copiii mei s-au numărat printre cei care i-au săpat groapa.
La Cinciș, părintele Arsenie venea după 1958, când se reînființase Mănăstirea Prislop care nu-i așa departe de noi. Era cu trei ani înainte de a se face lacul de acumulare pe râul Cerna, când nu bănuia încă nimeni că biserica satului va fi înghițită de ape. Biserica aceea era un monument istoric extraordinar de valoros. Fusese înălțată la 1459, pe vremea lui Ioan Corvin. Ei, bine, părintele Arsenie a știut cu mult înainte ce se va întâmpla.
Profeția de la Cinciș
Urcând el, pe dealurile Cincișului, cu soția mea și alte credincioase, se oprește brusc în fața bisericii din Cinciș. Întinde bâta pe care o ținea pe un umăr și zice: „Până aici va fi apa peste zona asta!”. „Cum, părinte, vom muri toți?”, l-au întrebat credincioasele. „Nu moare nimeni. Biserica moare”, a zis părintele.
După ce biserica a fost înghițită de ape, părintele Arsenie Boca care a continuat să vină la Cinciș, ne-a poruncit: „Voi să faceți un muzeu unde să se păstreze frescele care s-au evacuat din biserică! Sunt de neprețuit!”. Și ne-a mai zis părintele că atunci când facem muzeul, să aibă și un etaj, unde să fie chilii pentru călugări. O mănăstire mică, însă care să respecte cu strictețe rânduiala Bisericii noastre ortodoxe. Încât să mai ridice satul și ținutul acesta, sărăcit în ideal și credință”. Și cum a zis părintele, așa s-a întâmplat!
(Mai multe mărturii și argumente aflați în Nr 88 al Revistei Atitudini)
Dacă doriți să contribuiți în sprijinul activităților mănăstirii noastre, ctitorie a vrednicului de pomenire Arhimandrit Justin Pârvu, o puteți face folosind formularul de plată de mai jos…
Amintim faptul că mănăstirea noastră deservește activitățile caritabile ale Fundației Justin Pârvu, care deține Azilul pentru bătrâne – ”Sf. Spiridon”, unde maicile se silesc să le îngrijească cu dragoste și rugăciune ca pe Însuși Hristos Domnul.