„A venit odată, demult, cineva, un sectar”
A venit odată, demult, cineva, un sectar. Trăia Ceaușescu pe vremea aceea. A fost prin mănăstirile astea și părinții l-au scos ca să nu mai umble prin mănăstiri că făcea gălăgie și l-au adus aici, în sat. Și aici, în sat, a întrebat: „Mai este vreun călugăr, cineva preot pe aici?”. I-au spus că nu, dar că este un călugăr beteag, poate bolnav și l-au adus la poartă la mine. Și ce să vezi?
El a zis să-i dau drumul în casă. Eu am zis: „Cum să-ți dau drumul? Mă tem să nu mă strângi de gât”. El a zis: „Dacă nu-mi dai drumul, mă culc la poartă”. „Cum să te culci la poartă? Vai, Doamne ferește! Noaptea umblă fel și fel de lume, vede ceva negru lângă poartă, îți dă vreo două ciomege și eu trebuie să te plătesc. N-am nici salariu, nici pensie”. Și l-am dus în casă.
Diavolul îi sucise mintea
Acolo, în casă, el a început a-mi spune de sectele lui. Mi-am băgat degetele în urechi și când a văzut că stau cu degetele în urechi, nu mi-a mai spus. Pe urmă, tot m-a întrebat de Maica Domnului, de semnul Sfintei Cruci și m-a ținut până la ora patru, a doua zi. El avea două Facultăți la București. Nu era un om prost, dar diavolul îi sucise mintea. Îi arătam alb, el zicea că e negru.
Până la urmă, la ora patru, i-am spus să zică după mine rugăciune la Maica Domnului, pe scurt și a făcut semnul Sfintei Cruci după mine și a zis și rugăciune tot după mine. Am stins lumina, a adormit adânc și i-a venit, a spus el, o descoperire că toate tainele lui Dumnezeu sunt în bisericile ortodoxe. L-am îndemnat să se ducă la un preot mai sporit să se mărturisească și din ceasul acela nu m-a mai contrazis cu nimic.
Vreo șase ani a venit la mine și mai cerea câte un sfat, dar numai atât îmi spunea, ce să facă să scape de gânduri, ce să facă să poată plânge păcatele, cum să se ducă în biserică, cum să se comporte în biserică și cum să învețe și el lumea.
(Extras din Revista Atitudini Nr. 60)
Dacă doriți să contribuiți în sprijinul activităților mănăstirii noastre, ctitorie a vrednicului de pomenire Arhimandrit Justin Pârvu, o puteți face folosind formularul de plată de mai jos…
Amintim faptul că mănăstirea noastră deservește activitățile caritabile ale Fundației Justin Pârvu, care deține Azilul pentru bătrâne – ”Sf. Spiridon”, unde maicile se silesc să le îngrijească cu dragoste și rugăciune ca pe Însuși Hristos Domnul.