DATORIA UNUI MEDIC | DR. NICOLAE PAULESCU

Cum pot medicii să contribuie la restabilirea principiilor morale într-o societate? De ce marele savant Dr. Nicolae Paulescu avea atâta încrederea în puterea medicilor de a redresa din temelii o nație? Vă invităm să citiți scrisoarea Dr-lui Nicolae Paulescu către medici și către studenții de la Medicină. DATORIA UNUI MEDIC | DR. NICOLAE PAULESCU

Scrisoare către medici și către studenții la Medicină[1]

Vin să vă cer să îmi dați o mână de ajutor la ridicarea unui mare dig moral, de care omenirea are o nespusă trebuință, pentru a putea rezista puhoiului năprasnic al patimilor. Și mă adresez vouă deoarece, ca medici, cunoașteți fiziologia omului, știți ce este un instinct și pricepeți ce este un viciu.

În plus, voi aveți zilnic de-a face cu consecințele dezastruoase ale beției și ale desfrâului pe care sunteți chemați să le îngrijiți. Or, s-a înființat o asociație, cea a bunilor creștini, care are ca scop să combată patimile și care și-a ales ca mijloace de luptă niște arme infailibile, și anume prescripțiile lui Hristos.

Preoți și medici

Pentru a dirija această societate morală, am recurs mai întâi la preoții creștini pentru că sacerdoțiul a primit de la însuși Dumnezeu misiunea de a se împotrivi viciilor lumii. Pe urmă, m-am gândit și la voi care formați un fel de al doilea sacerdoțiu, fără misiune divină. Într-adevăr, voi alcătuiți o corporație morală a omenirii căci, în afară de rare excepții, nu sunteți nici bețivi, nici curvari, nici lacomi la câștig, nici orgolioși.

Bineînțeles, nu vorbesc de niște tâlhari care îl dezbracă pe bietul bolnav fără să-i dea vreun ajutor, nici de niște ucigași de oameni care comit crima oribilă a avortului, vânzându-și sufletul pe bani. Aceștia însă nu sunt medici; ei s-au strecurat pe furiș printre medici, ca să-și poată executa nestingheriți de nimeni infama lor meserie de hoți și de lași asasini. Voi meritați deci să faceți parte dintre educatorii morali ai lumii.

Dragostea și mila medicului față de bolnavi

În numele Asociației Bunilor Creștini, vin să vă cer să o sprijiniți din răsputeri, ca să își poată îndeplini rolul binefăcător. De câte ori vă este cu putință, primiți să fiți aleși președinte, vicepreședinte sau cel puțin un membru influent în Sfatul Frăției.

Tot ce aveți de făcut în această societate consistă: l. în exemplul personal, al unei vieți nepătate de vicii. 2. în convorbiri particulare cu frații buni creștini sau cu persoane străine de asociație asupra patimilor și asupra remediilor lor. 3. în conferințe publice, asupra acelorași subiecte. Aceste conferințe se pot ține oriunde și la orice ocazie (în afară de întrunirile fraților).

Ce profit trageți din faptul că intrați în Asociația Bunilor Creștini? În aparență nici unul. Ba încă, ținând seama de starea actuală a spiritelor, vă alegeți cu o oarecare pagubă pecuniară, căci îi pierdeți de clienți pe bețivii și pe desfrânații pe care îi vindecă asociația.

Dar cunosc sufletul vostru, pe care l-am văzut topindu-se de milă în fața unei suferințe. Știu că sunteți în stare să vă jertfiți bucuros viața pentru a o scăpa pe cea a unui biet bolnav. Cu alte cuvinte ați gustat conștient sau inconștient din deliciile dragostei creștinești. Dacă este așa, dacă nu mă înșel în aprecierile mele, răsplata voastră va fi imensă. Căci lucrați pentru îndeplinirea unei opere sublime, pentru care însuși Dumnezeu, Medicul Etern, s-a făcut om, venind să lecuiască patimile.

(Publicat și în Revista Atitudini Nr. 61, un număr dedicat marelui savant român)

 

[1] Cele patru patimi și remediile lor de Dr. N.C. Paulescu, pp. 167-169.