CAPRE SAU OI? SF. ILARION FELEA

Tabloul Judecății lui Dumnezeu

Credinţa în judecata sufletului după moarte e cuprinsă în toate religiile. În creştinism o avem mărturisită în legătură cu Înălţarea Domnului, care „iarăşi va să vie cu slavă să judece viii şi morţii…” (Crezul art. 7; FA. 1:9-11).
Sfânta Scriptură cuprinde o bogată şi zguduitoare învăţătură despre judecata din urmă. Aşa, încă înţeleptul Solomon, după ce scrie
despre Dumnezeu şi om, înţelepciune şi nebunie, bucurie şi durere, bogăţie şi sărăcie, viaţă şi moarte, face încheierea aceasta: «Teme-te de Dumnezeu şi păzeşte poruncile Lui. Aceasta este toată datoria omului. Fiindcă Dumnezeu va judeca toate faptele şi tot ce a fost ascuns fie bun, fie rău» (Ecl. 12:13-14).
Mântuitorul Hristos vorbeşte despre judecata din urmă în pildele despre neghine (Mt. 15:24-30, 36-43), despre năvodul aruncat în mare(Mt. 15:47-50), despre nunta fiului de împărat (Mt. 22:1-14), despre cele zece fecioare şi despre talanţi (Mt. 25:1-30).

Tabloul acestei judecăţi ni-l dezvăluie în pilda despre păstorul care desparte oile de capre: A se vedea Evanghelia de la Matei 25…

Tâlcuirea personajelor din Evanghelie

În Palestina, oile sunt albe, au culoarea luminii, a cerului şi a nevinovăţiei. Caprele sunt negre, au culoarea întunericului, a păcatului
şi a iadului. În parabola despre judecata din urmă, „păstorul” şi „împăratul” este Iisus Hristos Judecătorul, „oile” sunt drepţii, oamenii cei buni, „caprele” sunt păcătoşii, oamenii cei răi, nărăviţi. La judecată, drepţii vor trece de-a dreapta Păstorului, păcătoşii vor trece de-a stânga Lui. Dreapta închipuieşte împărăţia Lui, lumina cerurilor, viaţa cea fericită şi fără de sfârşit. Stânga închipuieşte întunericul iadului, împărăţia demonilor şi osânda fără de sfârşit.

Atunci se vor deschide cărţile (Apoc. 20:12) şi se vor judeca toate neamurile de peste tot pământul (Ps. 95:13; 97:9; 102:6; Ioil 4:12; Mt. 24:14-30; 25:32; Apoc.11:18; 18:3; 21:24; 22:2), toţi oamenii (Rom. 14:10-12), cei mari şi cei mici, împăraţii şi robii, bogaţii şi săracii, prorocii şi nedrepţii (2 Petr. 4:59). Lumea întreagă va fi judecată (FA. 17:31; Ps. 9:8). «Noi toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, ca fiecare, după faptele sale săvârşite în trup să primească ori bine, ori rău» (2 Cor. 5:10; Rom. 14:10).

Atunci drepţii vor fi despărţiţi de cei păcătoşi, cei buni de cei răi. Atunci «unul se va lua şi altul se va lăsa» (Mt. 24:40-41; Lc. 17:34-36); soţul credincios se va despărţi de soţia necredincioasă şi soţia credincioasă de soţul necredincios. Părinţii se vor despărţi de copiii cei pierduţi şi toţi cei buni de cei răi, cum se despart neghinele din grâu, caprele din oi şi drepţii dintre păcătoşi: unul se va lua şi altul se va lăsa…

Descoperirea faptelor

Legile după care se va face judecata din urmă sunt cuprinse în conştiinţa omului şi în Sf. Scriptură. Păgânii vor fi judecaţi după legea conştiinţei scrisă de Dumnezeu în inimile lor (Rom. 2:14-16). Iudeii vor fi judecaţi după legea lui Moise (Rom. 2:12), creştinii se vor judeca după legea Evangheliei (Rom. 2:16) şi cu toţii după legea libertăţii (Iac. 2:12). «Cel ce se leapădă de Mine şi nu primeşte cuvintele Mele, grăieşte Domnul, îşi are judecătorul Său: Cuvântul care l-am grăit, acela îl va judeca în ziua cea de apoi» (In. 12:48). La înfricoşata judecată a lui Hristos, cuvintele Evangheliei vor fi martorii noştri, iar apărătorii vor fi faptele cele bune.

Se vor descoperi şi se vor judeca atunci, după dreptate şi adevăr (FA. 17:31; Rom. 2:2) toate gândurile (1 Cor. 4:5), toate tainele inimii (Evr. 4:12-13), toate cuvintele (Mt. 12:36-37) şi toate faptele oamenilor (Mt. 16:27). Niciun pahar de apă nu va rămânea nerăsplătit (Mt. 10:42). Mai ales se vor cerceta faptele iubirii şi ale îndurării trupeşti, pe care le poate împlini orice om, orice copil chiar: săturarea flămânzilor, adăparea însetaţilor, primirea străinilor, ajutorarea săracilor, cercetarea bolnavilor şi a întemniţaţilor (Mt. 25:34-36). Faţă de cei ce nu au făcut milostenie, judecata va fi fără milă (Iac. 2:13).

În procesul judecăţii din urmă, nimic nu va îngrozi şi ruşina mai mult decât arătarea gândurilor şi a faptelor ascunse. Atunci păcătoşii
vor plânge de ruşine şi de durere vor striga munţilor şi stâncilor: cădeţi peste noi şi ne acoperiţi (Apoc. 6:15-16). Atunci vor plânge toţi
cei ce au iubit mai mult minciuna decât adevărul, nedreptatea în locul dreptăţii, păcatul în locul virtuţii, blestemul în locul  binecuvântării. Atunci focul judecăţii lui Dumnezeu va arăta fiecăruia ce a zidit: aur, argint, pietre scumpe, lemne, fân sau trestie (1 Cor. 3:11-14).

„Răspuns bun la înfricoşata judecată a lui Hristos, dă-ne Doamne…”

Pentru cei drepţi, sentinţa va fi mângâietoare: «Veniţi binecuvântaţii Tatălui Meu…» Pentru cei păcătoşi va fi îngrozitoare: «Duceţi-vă
de la Mine, blestemaţilor…»
În orice caz, cu oamenii este ca şi cu lemnele: numai după ce le-ai doborât din pădure poţi afla dacă sunt bune de ceva sau numai de foc. Aşa sunt şi oamenii: numai după moarte şi judecată (Evr. 9:27) se poate afla care sunt stâlpi de biserică sau de cârciumă, buni pentru împărăţia cerului sau pentru osânda iadului.
Drept aceea: «Privegheaţi» (Lc. 21:36). «Privegheaţi şi vă rugaţi, că nu ştiţi când va fi ziua aceea» (Mc. 13:33)… «Cel nedrept să nedreptăţească înainte. Cel spurcat să se spurce încă. Cel drept să facă dreptate mai departe. Cel sfânt să se sfinţească şi mai mult. Iată vin curând şi plata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia după cum este fapta lui» (Apoc. 22:11-12).

Răspuns bun la înfricoşata judecată a lui Hristos, dă-ne Doamne…

(Extras din cartea „Pildele Mântuitorului”, de Pr. Ilarion Felea)