Scurtă introducere
De la începuturile timpului, Mitul Eroului a reprezentat un element definitoriu pentru orice cultură, având particularități în funcție de zonă. Însă, niciodată nu s-a îndepărtat de la structura fundamentală a drumului inițiatic, păstrând similarități în formă, fond, tematică și simbolism. S-ar putea spune că, Mitul Eroului transcende ideologia, cultura și religia. Gânditori mult mai avizați care au studiat în amănunt problema, precum Carl Jung sau Joseph Campbell susțin că motivul acestor similarități ar fi că, ele provin din Inconștientul Colectiv. Conform teoriei enunțate de Carl Jung în 1916, psihicul uman posedă, pe lângă inconștiența personală, o inconștiență obștească unde experiențele, arhetipurile și instinctele colectivului sunt moștenite din generație în generație.
Fără a pretinde că dețin un răspuns cu desăvârșire corect, dar nădăjduind că religia în care m-am născut slujește Adevărului unic, voi cerceta tema eroului prin lupa credinței ortodoxe.
Ideea că un român și un mayaș au similitudini culturale, datorită unui fond genetic comun poate părea absurdă. De fapt, inconștientul colectiv nici nu a putut fi dovedit empiric, în epocă. Creștinismul, însă, ne vorbește despre realitatea continuității rasei umane pe pământ de la Adam până la Noe și Iisus Hristos dând astfel, un sens teoriei lui Jung.
Nebunia eroică
Eroul este, prin excelență, personajul pozitiv care trăiește și luptă, chiar nebunește, pentru o morală obiectiv bună. Acesta este definit de o totală și necondiționată dăruire pentru cel aflat în nevoie și întotdeauna sub smerita ascultare a împăratului căruia îi slujește. Este dispus să înfrunte dușmani net superiori lui, adesea știind că nu are sorți de izbândă, mânat doar de o nebunească încredere în puterile învestite în el și de atingerea idealului, fie el, dragoste, onoare sau credință.
A fost nebun oare, Făt-Frumos când a înfruntat zmeul pentru a o salva pe Ileana-Cosânzeana? Dar cei care L-au mărturisit pe Hristos chiar cu prețul martirajului? Nebunia despre care vorbim nu trebuie confundată cu cea a omului fără minte care, nefiind conștient de circumstanțe, se avântă în acte necugetate. Dimpotrivă, eroul, cunoscând toate acestea, se aruncă în luptă, fără să se gândească de două ori, știind că luptă de partea binelui și că providența este de partea lui. Îi este frică, dar alege totuși să o facă, aceasta fiind chiar definiția curajului: o desăvârșită stare de prezență și lipsă de egoism. Astfel de nebuni sunt tot mai rari în zilele noastre.
Eroul este sau devine?
În calitate de creștini, odată ce ne luăm crucea, pășim dincolo de „poarta lumii”, în căutarea desăvârșirii. Spre deosebire de eroul epopeic, creștinul nu poate răzbate prin simpla rezolvare a unei ghicitori. În lupta titanică cu sinele și cu voia proprie, el va oscila poate, întreaga sa viață între încercări, căderi și deznădejdi. Dar dacă înțelege sensul ziditor al suferinței și se va folosi de ea ca mijloc, nu ca scop, va realiza că acestea sunt nestematele care împodobesc coroana virtuții. Pentru cei mai mulți dintre noi, războiul va fi unul de uzură, cu sinele adânc, întunecat, din cauza vieții nepăsătoare și dezordonate în care s-a sălășluit vrăjmașul, au încolțit patimi și obiceiuri necuviincioase.
Dar dacă reușim să biruim întunericul dinlăuntrul nostru, lupta este pe jumătate, câștigată. Sf. Nicodim Aghioritul ne spune că (…) „trebuie să prețuim cunoașterea smerită de sine mai mult decât lumea tuturor științelor, că a învinge și a nimici voile și poftele noastre, fie ele și cele mai neînsemnate, este demn de o mai mare laudă decât a lua cu asalt, multe fortărețe, decât a înfrânge cu arma în mână armate puternice sau decât a face minuni și chiar a învia morți”.
Paza minții
Sub nicio formă, nu trebuie să deznădăjduim, însă. Modul în care răspundem încercărilor determină nivelul nostru de eroism. Ele sunt focul care călește fierul. Cu cât mai grea încercarea, cu atât mai triumfătoare izbânda. La fel, inamicul pe cât de dibaci, cu atât mai valoros pentru războinicul ambițios. Sfinții Părinți ne-au lăsat profunde învățături prin exemplul vieții lor, dar și colosale scrieri pe care trebuie să le avem ghid și punct de reper în lupta noastră duhovnicească. Scara Sfântului Ioan Scărarul și Paza gândurilor a Sfântului Maxim Mărturisitorul constituie un formidabil cadru orientativ cu pietre de hotar care trebuie atinse, întocmai avansării în grad, într-o oaste.
Deși, poate nu ne va găsi sfârșitul pe ultima treaptă a Scării sau în stadiul de îndumnezeire, e important ca toată viața să ne lucrăm cu vitejie, despătimirea și să fim cu ambele picioare măcar pe prima treaptă, cu nădejdea că toți avem chemarea de a fi asemenea sfinților, adevărați campioni în arena vieții și învingători în războiul nevăzut. „Nimic nu este pierdut atât timp cât credința este în picioare, cât sufletul nu abdică și capul se ridică din nou”, ne spune părintele Arsenie Papacioc.
Eroi printre noi
Când ne gândim la eroi, avem în minte imaginea celor din legende și din basmele populare sau, din punct de vedere creștin, a marilor mucenici și martiri. Un lucru avem în comun cu toți aceștia: au fost, ca noi, oameni. Și poate, nu toți ne vom regăsi în circumstanțe extraordinare, în care să dovedim eroic fapte de vitejie. Însă, dacă vom aștepta momentul potrivit, vom pierde tocmai sensul eroismului.
Erou este mireanul care, deși nu duce lipsă de nimic, alege să ia calea călugăriei. Eroi sunt părinții care, ducând un trai modest, își cresc cu dragoste și demnitate, copiii. Erou este cel care, continuă să lupte pentru „comoara” mult dorită: ființa iubită sau un ideal sfânt, deși a fost descurajat de cei învinși de dificultatea obținerii ei.
Avem datoria să ne scriem singuri povestea, zi de zi, prin fapte mici. Să ne depășim zona de confort, să ne asumăm riscuri! Și să trăim o continuă stare de prezență cu toată încrederea în Dumnezeu și din dragoste pentru aproapele, pentru că „dacă nu-l iubești pe cel de alături, dacă nu-l ajuți, nu ești capabil nici să-L iubești pe Dumnezeu”. (Părintele Justin Pârvu)
Dacă doriți să contribuiți în sprijinul activităților mănăstirii noastre, ctitorie a vrednicului de pomenire Arhimandrit Justin Pârvu, o puteți face folosind formularul de plată de mai jos…
Amintim faptul că mănăstirea noastră deservește activitățile caritabile ale Fundației Justin Pârvu, care deține Azilul pentru bătrâne – ”Sf. Spiridon”, unde maicile se silesc să le îngrijească cu dragoste și rugăciune ca pe Însuși Hristos Domnul.