Finanţele – puterea cosmopolită
La noi sporirea veniturilor statului înseamnă, totdeauna, diminuarea veniturilor fiecărei gospodării private. Dările se percep nu din prisosul producţiunii, ci din necesităţile primare ale claselor de jos, din plata muncii zilnice. De aceea, mărirea contribuţiilor instituite de stat este echivalentă cu mărirea mizeriei populaţiei. Într-un stat agricol, retragerea din circulaţia monetară a metalelor preţioase nu-i decât un plan de a strânge în tezaurul Băncii Centrale a tot ce-i aur şi argint şi a da ţării, în schimb, hârtiuţe frumos tipărite – care, la un moment dat, să nu fie bune decât de aprins ţigările.
Lupta dintre bani şi moşie este atât de intensivă încât capitalul bănesc, această putere esenţial cosmopolită, ameninţă a supune cu desăvârşire forma a doua, iar supuind-o, ea va dicta în stat, va imprima caracterul său organizării sociale şi organizării muncii, va deveni măsura caracterului, a naţionalităţii, a idealurilor acelora care cer sacrificii ce produc inegalitatea. Patria va deveni un hotel şi naţionalitatea o marfă.
Agricultura și subminarea țăranului român
Aproape singurul producător în ţara noastră e ţăranul. Susţinerea întregii xenocraţii se traduce în muncă ţărănească, în bir plătit de ţăran în sute de forme. Regimul inuman de muncă îi subminează însăşi substanţa biologică şi conduce la degenerarea clasei ţărăneşti.
Industria: Un popor se creşte prin industrie proprie
Un popor se creşte prin industrie proprie. Naţia agricolă e expusă de-a fi exploatată de vecinul industrial. Dependenţa economică o atrage după sine pe cea politică. La noi industria este slab dezvoltată şi se confruntă cu un proces de înstrăinare amplu. Neapărat trebuie să devenim naţie industrială, măcar pentru trebuinţele noastre. Manufactura dispare, precum dispar la noi pe zi ce merge industria de casă şi meseriile. Și unde creşte necesitatea de-a exporta produsele într-o formă crudă, nepregătită, omul recade în barbarie. Iar averea scade an cu an, scăzând necontenit şi valoarea omului, care devine, din ce în ce mai mult, sclavul aproapelui său.
Comerţul în detrimentul elementului românesc
Este folositor în măsura în care sporeşte puterea de muncă şi aptitudinile poporului. Altfel, este nociv. Modul de efectuare a liberalizării industriei şi a comerţului a facilitat, cu concursul statului român, preluarea lor de către străini în detrimentul elementului românesc. Aplicarea, în relaţiile comerciale cu străinătatea, a politicii liberului schimb este complet contraproductivă pentru interesele unei ţări agricole – cum e România. De aceea, ţara noastră trebuie să instituie taxe vamale prohibitive şi, simultan, să încurajeze producătorii interni în realizarea de produse manufacturate.
Transportul
Cheltuielile de transport, transmisiunea şi repartiţia productelor scad valoarea acestora, păgubind, astfel, şi pe producător şi pe consumator. Cu cât aceste cheltuieli se suprimă, câştigul amândurora creşte. Cu cât mai multe kile de grâu produci, folosul e mai mare. Cu cât sunt mai numeroşi kilometrii de-a lungul cărora trebuie să le transporţi, cu atât paguba e mai însemnată. Pentru o ţară agricolă, care importă fabricate şi exportă materii brute, comunicaţia cu străinătatea e pernicioasă.
(Extras din volumul „Spre Eminescu, Răspuns românesc la ameninţările prezentului şi la provocările viitorului”, de Radu Mihai Crişan, publicat și în Revista Atitudini Nr. 11)
Dacă doriți să contribuiți în sprijinul activităților mănăstirii noastre, ctitorie a vrednicului de pomenire Arhimandrit Justin Pârvu, o puteți face folosind formularul de plată de mai jos…
Amintim faptul că mănăstirea noastră deservește activitățile caritabile ale Fundației Justin Pârvu, care deține Azilul pentru bătrâne – ”Sf. Spiridon”, unde maicile se silesc să le îngrijească cu dragoste și rugăciune ca pe Însuși Hristos Domnul.