PELERINAJUL LA PRISLOP
Părintele Arsenie a făcut și cu mine păcătoasa, o minune. Am auzit de Părintele de la duhovnicul meu, părintele Dumitru Ioan, care făcea dese pelerinaje la Prislop, având mare evlavie la Părintele Arsenie (ca de altfel și acum). La îndemnul său, m-am dus și eu într-unul din pelerinaje.
Tot drumul de la Timișoara până la Prislop, îmi făceam fel de fel de gânduri: ce să vorbesc cu Părintele Arsenie, ce să cer, pentru că în acea perioadă mă aflam într-o situație disperată. În anii 2000-2001, eram un om mort între cei vii, departe de biserică și de bunul Dumnezeu, o creștină numai cu numele.
Ajunși la Prislop, ne-am așezat la rând pentru 2-3 ore. Când am ajuns la mormânt, în afară de un plâns de se scutura cămașa pe mine, atât am putut spune: ,,Părinte Arsenie, fă și cu mine o minune!”.
DORUL DE DUMNEZEU ÎN ITALIA
Eram conștientă după spovedania generală pe care o făcusem la duhovnic că toate greutățile sunt din cauza păcatelor făcute. La întoarcere, eram hotărâtă să îmi schimb total viața, făcând tot ce m-a învățat duhovnicul.
Dar ca să pot ieși și financiar din problemele pe care le aveam, a fost nevoie să lucrez în străinătate. Așadar, cu binecuvântarea duhovnicului, am plecat în Italia. Nu pot să spun în cuvinte ce început greu a fost, până în momentul în care la Verona am găsit o biserică ortodoxă, unde l-am întâlnit pe Părintele Codrea Gabriel de care nu m-am despărțit 17 ani. Țineam legătura cu duhovnicul, veneam acasă de câte ori puteam, alergând la el și bineînțeles, la Prislop.
La un drum făcut la Prislop, cu blagoslovenia maicii care supraveghea, am luat câteva pietricele de pe mormânt. M-am întors în Italia cu bucurie, pentru că viața mea se schimbase mult spre bine. Dar vrăjmașul nu doarme.
„HOTĂRÂTĂ SĂ ÎMI REFAC VIAȚA”
Cineva mi-a făcut cunoștință cu domnul R, care dorea să-și refacă viața în urma decesului soției. Situația lui foarte bună materială îmi dă posibilitatea să iau și băiatul cu mine (eu, fiind divorțată de patru ani). Încântată, l-am sunat pe duhovnic care, cu durere, m-a întrebat: ,,Ce nevoie ai de un catolic? Te-am trimis la muncă pentru a ieși din necazuri, nu să-ți pierzi sufletul! Să te întorci acasă!”.
Ușor de zis, greu de făcut! Eu, hotărâtă să îmi refac viața, am ascultat de lume, nu de duhovnic. Din nou, din rai am ajuns în iad. Din acel moment, viața mea s-a schimbat. Eram ca un om bolnav, o forță nu îmi dădea pace. Domnul R. mă întreba ce se întâmplă. ,,E ciudat! E cineva care nu mă lasă să mă apropii de tine lunea, miercurea, vinerea. De ce? Cine e?”. Plângeam mereu, zi și noapte. Eram ca un om bolnav, strâns în lanțuri din toate părțile. Nu mai aveam pace.
PIETRICELELE DE PE MORMÂNTUL PĂRINTELUI ARSENIE
Îmi amintesc de pietricelele de la mormântul Părintelui Arsenie, le duc în grădină și le ascund, dar nimic. Duminică, le iau la Verona la biserică ca să le dau doamnei Elena cu o viață duhovnicească înaltă. Le primește, dar în duminica următoare mi le aduce înapoi: ,,Nu le pot ține! Îmi pare rău!”.
Îmi vine un gând să le trimit acasă. Zis și făcut! Am vorbit cu fiul meu și l-am rugat ca într-un weekend să le ducă la Prislop. Dar când pietricele au ajuns acasă, am rugat o prietenă să îmi păstreze lucrurile până mă întorc de acasă.
După o săptămână am fost și eu acasă, împinsă de cineva. Cu ajutorul cuiva nevăzut, ieșisem din noroiul acelei vieți păcătoase și m-am hotărât să părăsesc Italia. Am revenit în țară. Primul drum l-am făcut la duhovnic. Când m-a văzut, mi-a zis: ,,De mine nu ai ascultat! Du-te la Prislop și îi mulțumește Părintelui Arsenie, căci de el ai fost ajutată!”.
Am ajuns la Prislop și am vorbit cu Părintele Ioan care slujea la mănăstire. ,,Ce fac cu pietricelele?”. ,,Le iei cu tine înapoi în Italia! Dar ține minte! Cât ai să faci ce este plăcut lui Dumnezeu, vei avea mereu ajutor de la Părintele Arsenie, altfel să te pregătești pentru alte surprize!”. M-am întors din nou în Italia alt om, hotărâtă să îmi schimb total, viața.
O FLOARE DE LA PRISLOP PENTRU SORA FLOAREA (în prezent rasofora Arsenie)
Părintele Gabriel mi-a vorbit de un loc de muncă, la o familie soț și soție, singuri. El, bolnav de Parkinson, ea bolnavă de Alzheimer. Unica fiică era cu familia în Elveția. Speriată de o așa responsabilitate, după toate cele întâmplate, îl întreb pe părintele: ,,Dar credeți că eu voi face față?”. ,,Mergeți liniștită, va fi totul bine!”.
Când faci ascultare, ai mare ajutor. Am rămas cu bătrânii până la sfârșit, 12 ani, cei mai frumoși ani din viața mea: biserică, spovedanie deasă și împărtășanie, suferință, boală, durere, privegheri de noapte, răbdare, dar toate cu multă, multă dragoste.
M-am simțit de mare ajutor, iubită, apreciată și respectată de ambele familii și apropiată mult de bunul Dumnezeu și de Maica Domnului. Mulțumesc, Igino și Emilia pentru tot! Îmi amintesc mereu de voi.
În aceste zile în care am scris aceste rânduri, am primit o floare. De unde credeți? De la Prislop!
Sărut mâna, Părinte Arsenie! Vă mulțumesc mult pentru tot și vă rog să mă iertați!
Notă: La scurt timp după relatarea acestei mărturii, sora Floarea a îmbrăcat rasa monahală, cu numele de Arsenia, chiar în ziua prăznuirii Sf. Arsenie de la Prislop, 28 noiembrie 2024)
(a consemnat rasofora Arsenia, mănăstirea Paltin; articol publicat în Revista Atitudini Nr. 88, un număr dedicat Sf. Arsenie Boca)
Dacă doriți să contribuiți în sprijinul activităților mănăstirii noastre, ctitorie a vrednicului de pomenire Arhimandrit Justin Pârvu, o puteți face folosind formularul de plată de mai jos…
Amintim faptul că mănăstirea noastră deservește activitățile caritabile ale Fundației Justin Pârvu, care deține Azilul pentru bătrâne – ”Sf. Spiridon”, unde maicile se silesc să le îngrijească cu dragoste și rugăciune ca pe Însuși Hristos Domnul.